Hok & Lupii cenusii

De cand scoala a devenit un lagar al plictiselii, nici eu nu prea mai am ce scrie pe aici, in afara faptului ca ne trezim de la 6 jumatate dimineata pentru a merge la unitatea de invatamant si a juca [virgula:)))] carti.Se aude ca se boicoteaza si BAC-ul, se ingheata anul scolar,asa ca...toate bune si frumoase...[NOT].
Numele postului de azi face referire la grupul din care am facut parte inainte da Rafiki [de fapt grupul din care inca mai fac parte, dar nu prea ne mai zicem noi Lupii cenusii, decat in stare de ebrietate, ca, deh domne' ne-am mai maturizat si noi].
Yours truly a avut o copilarie mai mult decat tumultoasa,actiunea s-a desfasurat pe mai multe planuri narative, avand destul de multe personaje, coordonata spatiala fiind satul Stoicanesti din comuna Olanu, iar cea temporala intinzandu-se pe parcursul a 15 ani...
Am fost niste copii loviti de ingeniozitate cand venea vorba de moduri de a ne petrece timpul, am fost loviti de hiperactivitate, sau chiar loviti de pesti[la propriu]...Hai sa o zic pe asta cu pestii, ca tot o mentionai=))
Noi, in fiecare vara, ne construim undite [din diferite bete ai diferitilor copaci;unele tin, altele sunt mai putin norocoase] si mergem la un lac, intr-o padure [ala e un loc descoperit de noi cu ceva timp in urma si de atunci noi ii spunem Lacul Lupilor:))]. Acum 3 veri, toti 5 ne-am umplut ghiozdanele cu mancare, momeala de pesti, rame:D, si desigur alcool...
Noi am vazut ca se aduna norii, dar nu ne-am facut prea multe griji si ne-am dus si noi in pantaloni scurti , tricouri, ca tot omul vara.Mare[sau nu prea] ne-a fost mirarea cand a inceput sa tune si sa fulgere si dintr-o data s-a intunecat cerul. Lacul e la vreo 2 km de casele noastre, asa am ramas putin blocati acolo. Hok a voastra a avut insa ideea geniala de a construi un adapost [noi ii spunem coverca acolo:)))] din craci si frunze, asa ca da-i bataie si ridica chestia pana vine furtuna. Patru eram pe malul lacului lucrand la asta, iar al cincilea era inca cu pungile de chipsuri in picioare in portiunea mai putin adanca a apei, incercand sa prinda peste, ca vezi Doamne, pe ploaie vin "triburi de pesti" mai multe.
Desteptul avea dreptate, dar noi speriati de furtuna aia ca de bombe, nu mai eram atenti la ce face ala in apa. Incepuse sa ploua usor, cand ma plezneste un peste peste ochi[just like that]...Alunec pe marginea lacului din cauza socului initial si, in cadere am prins cu mana piciorului uneia dintre fete, aterizand amandoua in apa.[ca in filmele cu Stan & Bran, va spun]. Dupa ce ne-au cules ceilalti din lac, cel de pescuia se uita senin la noi si ne intreaba daca am prins pestele...I mean, wtf?El tot continua sa arunce pestii, noi puneam frunze pe cocioaba si se pune odata nene' o ropota din aia venita parca din Vechiul Testament, si ne-am inghesuit 5 oameni intr-o chestie de 1m pe 2m prin care se scurgea apa ca naiba, dar macar nu ne-a udat fleasca. Am ajuns intr-un final si acasa, obositi, uzi si cand intru pe poarta face mami la mine "Eram sigura ca asa o sa patiti, da' ascultati voi vreodata?Uite ca a iesit si curcubeul, nu l-am mai vazut de mult". In sinea mea ma uitam la cer si imi spuneam "Fabulos, chiar ca asta compenseaza faptului ca am fost metamorfozati in bureti si loviti cu pesti in cap! Al dracu' de curcubeu"...
Desigur asta nu ne-a oprit sa mergem in continuare acolo, sau putin mai in jos...unde avem iarasi un alt loc, care seamana oarecum cu marea[nisip si chestii, e foarte frumos].
Si acolo, un loc pe care noi il numim Coada Lacului, [lacul reprezentand lacul de acumulare de la Ionesti, iar coada pt ca e mai la coada lui, intr-un loc unde nu exista baraj, ci doar arbusti si nisip=)))]. Acolo mergem de obicei la scaldat:)).
Asta-vara chiar , pe la inceput asa, ne-am urcat pe biciclete si am mers sa incercam apa. Am vzut iarasi ca este innorat, dar, desigur asta nu ne-a oprit [DIN NOU].
Nu ne-am luat costumele de baie la noi, pt ca ziceam ca e apa rece si nu o sa ne balacim. Contrar presupunerilor noastre, apa era destul de calda, si am sarit asa imbracati cum eram. Colac peste pupaza, a inceput ploaia. Neavand copaci mai inalti sub care sa ne adapostim, am ales cealalta varianta: stationatul in lac, pe ploaie. Am mai si umplut sticle cu apa si ne alergam unii pe altii ca descreieratii pe plaja, prin ploaie. Am alunecat ne ne-a luat mama naibii, am ramas blocati in noroi si astfel, coroborand balaceala in lac cu ploaia si cu sticlele aditionale de apa, aia a fost cea mai uda zi din viata noastra:))))).
O sa mai urmeze istorisiri mirobolante din copilaria lui Hok.
Hakuna Matata si stati pe aproape:))
Peace;)