Sunt nervoasa, ma simt ciudat numai zicand asta, pentru ca de cate ori am trait si experienta asta nu am vociferat-o. Ma simt vinovata ca sunt nervoasa....mda cred ca am probleme grave:)))
Nici acum nu pot fi serioasa. Am atatea ganduri ascunse adanc in subconstient si ma tin la ele cu furca sa nu evadeze, deoarece imi e frica ca as putea determina oamenii sa isi schimbe parerea despre mine. M-am straduit toata viata sa imi construiesc o personalitate pe gustul celorlalti, ca poate am uitat sa tin cont de lucrurile care imi dau mie starea de bine si de pace. Pentru ce te chinui atat sa nu superi oamenii?De ce de 20 de ani ei sunt mai importanti decat tine, iar tu ajungi mereu pe ultimul loc. Nicio fapta buna nu scapa nepedepsita, nu?
Chestia e, ca facand asta te pierzi de tot, nu mai ai initiativa, curaj sa incerci lucruri si lasi strainii sa iti controleze viata.
NU zic ca atitudinea mea mi-a adus numai nefericiri, din contra m-a ajutat sa imi creezi legaturi stranse cu oameni geniali, care o sa imi fie prieteni toata viata. Dar asta nu inseamna ca nu am suferit niciodata...au fost destule momente in viata asta cand m-am simtit ca un nimic, din cauza unora care se cred importanti cand chiar nu au de ce. Stateam si ma uitam la ei, la aerul de superioritate pe care il emanau. De ce ar fi ei mai importanti ca mine, sau de ce iti intorc unii spatele cand tu nu ai facut nimic sa meriti asta.
Cateodata...life sucks...hard...si nu iti mai ramane nimic de facut decat sa inghiti si sa mergi mai departe. Dar nu e totul asa usor, sa uiti, sa nu te mai gandesti...
Asa ca te adormi cu gandul tot la ei, si nu la tine.
Nici in somn nu poti renunta, te macina , te determina sa iti faci inima rea, iar pana la urma ajungi la stupida concluzie ca tot tu esti de vina.
Da, oameni buni, mai sunt si creaturi din astea pe pamant, iar eu sunt clar una dintre ele:)). Recurg la sarcasm si la glume ca sa ascund ceea ce simt cu adevarat si ajung sa rad de tot ceea ce simt ca m-ar putea face sa sufar. Nu stiu daca e cea mai buna metoda, dar e singura pe care o stiu, si pe care o exersez de atata timp.'
Oamenii asteapta multe de la tine, asteapta sa fii trist, asteapta sa fii vesel, asteapta sa-i binedispui, sa le spui o gluma, sa faci un comentariu sarcastic, asteapta o frantura din ceea ce ei nu au.
Nu mai conteaza nimic, trebuie sa te pliezi dupa noile cerinte. Daca nu esti frumos trebuie sa fii inteligent si invers, daca nu esti talentat trebuie sa fii inventiv si viceversa, daca nu ai ceva trebuie sa compensezi cu altceva...
Poate e mai usor sa scriu aici despre astea...nu stiu de ce, pentru ca nu am intentionat sa fac niciodata blogul asta atat de personal, dar se pare ca e singurul loc unde pot spune ce simt cu adevarat:P.
In urmatorul paragraf o sa ma contrazic singura, si nu stiu de ce. poate sa mai usurez tonul grav din ceea ce am scris pana acum.
Uneori exagerez cu cantitatea de ironii pe care le scot pe gura dar asta e singurul lucru pe care nu il pot schimba la mine, niciodata. Au trecut atatia oameni prin viata mea, care intelegeau perfect ceea ce faceam si spuneam, dar au fost si atatia care, sa zicem, nu erau pe aceeasi lungime de unda cu mine. Nu am stat niciodata, insa sa judec oamenii, sa-i descos sau sa ii intreb de ce nu pot intelege ca unele chestii chiar nu sunt atat de serioase, si din cand in cand poti sa mai si glumesti pe seama vietii pe care o traiesti, right? De ce vrei sa complici totul, de ce vrei sa fii sobru si incruntat, de ce vrei sa dai impresia ca tu chiar stii ce e cu toata existenta asta, si ca te straduiesti atat sa ii cauti intelesuri .
Imi trebuie un papagal, si chiar vorbesc foarte serios. Poate daca asa avea o asemenea creatura langa mine care sa imi repete toate “afirmatiile” pe care le fac, ca sa nu le zic nonsensuri sau lucruri care si-au uitat logica normala undeva agatata intr-un copac, cred ca nu m-as mai simti ca si cum sunt singura care intelege modul meu de exprimare.
Ce-i drept , chiar daca ceilalti nu inteleg ce zic, am satisfactia ca in mintea mea onomatopeea "Duh!" e pe repeat:)), iar atunci un zambet tamp imi apare pe fata si ma simt bine, foarte bune:D
De ceva timp ascult incontinuu melodia celor de la 3 Doors Down, "She don't want the world", care a naiba sa fie ea, spune tot ce simt eu in momente ca astea. Yep, ma identific cu o melodie trista, gata cu "The Gummy bear song", sau "The duck song" sau oricare alt cantec idiot fara noima , facut special pentru oamenii mai putin profunzi, ca sa zic asa:))).Am terminat si cu postul asta plin de subiecte, to say the least...si nu imi cer scuze pentru ca l-am scris:D...cine vrea sa accepte, atunci ei sunt cei care conteaza, ceilalti pot sa se duca la peste, din partea mea...Poate ar fi trebuit sa vorbesc cate ceva si despre faptul ca am intrat in sesiune(asa si?:))). Sunt niste examene ca oricare altele , putin mai grele ce-i drept, but who cares?I don't..o sa treaca si astea asa cum trece totul, si la final astea nu o sa te schimbe cu nimic. Bafta si atat:P
Hakuna Matata still rules!
Peace;)
