Aproape punct...si de la capat

7 octombrie…1 decembrie…long time, zero news , my little internet maniacs.
In apararea mea, sa stiti ca am fost ocupata….ok, poate nu atat de ocupata, distrasa mai bine zis:D

Acum, asa cum se cuvine savurez o cana de vin fiert de ziua nationala a Romaniei, e o traditie si asta nu? Procesul de dezghetare al corpului subsemnatei inca e in curs, dupa ce a suferit timp de 3 ore vremea ‘mirifica’ din Cluj. Asa cum in fiecare an, 1 decembrie reprezinta o treaba serioasa aici in Ardeal, nici anul asta nu s-au lasat mai prejos, parade militare, artificii si concert Sistem.. parca parca mai uiti pe frig cand il vezi pe Zoli de la Sistem cu polidiscul atacand butoaiele alea:)).

In alta ordine de idei…trebuie sa realizez o ordine de idei:)))
Refuz sa cred ca nu mai vine odata zapada, ma dispera la maxim, de ceva vreme incoa sunt numai temperaturi sub zero grade, dar ninsoare ciuciu. Mos Craciun o sa vina pe motor anul asta si o sa il lase la mine acasa ca un mos bun ce e.
S-au intamplat destul de multe in ultima vreme, dar nu o sa mai detaliez excesiv. Important e ca aproape am avut un soc cand m-a sunat Button sa imi zica ca o ia pe Ruka si vin la Cluj un week-end:)))Mi-am anulat toate planurile si m-am transformat in gazda de ocazie pentru capitalistele, astea ma…bucurestencele mele:-“=)) Le-am plimbat, le-am rugat cu fasole, le-am dat pateu, vin si palinca si am incercat sa le culc, mai putin noroc la ultima parte, pentru ca nu prea au avut stare in alea 3 zile cat au stat pe aci, in ultima noapte le-am dat drumul in lume… si m-am culcat; logic ca Button dimineata cand au venti a sarit pe mine in pat sa imi povesteasca aventurile lor nocturne….inca avea energie, ffs…mah da’ ce Dumnezeu a facut Bucurestiul ala din voi?:)))) Ar fi multe de povestit aici, dar cum cheful nu imi vine in timp ce timpul nu ma preseaza mai aflati voi si altadata alte treburi:>

In urmatoarea saptamana am plecat acasa vreo 5 zile, unde am stat…bah da’ am stat, incat peste ani o sa imi vad numele in analele istoriei, sub statuia “oama care sta…si-atat”. Probabil latura mea narcisista va cumpara statuia aia si o va pune in fata casei, sa stie oamenii a cui casa memoriala va fi dupa ce eu voi fi contrariul=)))). Cred ca am lamurit faza cu statul, nu? Asa, deci am mers acasa si am stat.

Mai am un singur dor , sa merg la paintball…..asa, deci pana sa merg acasa o sa dau o fuga la bataie cu bile de vopsea prin padure, iar sambata voi merge sa-I arat prietenului ca stiu sa joc fotbal, adica…chiar asa, sa nu indrazneasca vreunul sa imi puna la indoiala calitatile mele de fotbalista……bine poate ma laud degeaba, ca pe langa faptul ca am mai castigat ceva kg in plus, din incercarile mele de a urca 6 etaje pe scari nu prea a iesit nimic, decat gafaieli si sprijinitul de balustrade pe la etajul 3…dar ma rog, macar am incercat, nu-i vina mea ca facultatea ma oboseste….da, gata, ala e tapul meu ispasitor pentru toate ….facultatea:D.
Cam asta o fost ordinea mea de idei, mai multe nu am in momentul asta, poate pentru ca facultatea imi zdrobeste creativitatea sau vinul ala incepe sa isi faca efectul …
Da, clar e facultatea:D

Mai e o luna din anul asta, nici nu stiu cum sa il descriu, prea s-au intamplat multe, asa ca las viata sa isi urmeze cursul, iar eu am lucruri la care ma gandesc , lucruri pe care vreau sa le ignor, si lucruri la care sper…un lucru e al dracu de sigur insa….m-am maturizat

Yeah right, like that’s going to happen=)))))))Si cum zice un cantec din desenele copilariei mele:
Hakuna matata - ce cuvant minunat!
Hakuna matata - nu fi suparat!
Si sa nu-ti pese, fara griji sa traiesti
N-ai probleme, zau, ai drumul tau
Hakuna matata, guys!Ah, si sa nu uit, incerc sa strang oameni pentru un revelion la Cluj... care se baga?:D
Peace;)

News Flash

Ce fac eu acum?...stau si ascult techno european din anii 90'. Colega mea de apartament inca nu a venit in Cluj, asa ca sapt asta am fost solo, mai putin 2 zile cat a sezut si mami pe aci:D
Schimbari in Cluj in 3 luni..?
Hmm da, cateva, printre care si santierul care e pe unele strazi, pentru inlocuirea liniilor de tramvai.
Despre facultate, ce pot zice...nu e un program extraordinar de incarcat, incep in 3 zile de la 12, iar lunea de la 4, vinerea e libera.
Apartamentul e tocmai bun pentru petreceri de facultate, urmeaza sa il testam cat de curand.
Inca nu am net bun, asa ca folosesc un amarat de stick de digi, si ma duc cu laptopul prin cafenele si baruri cu wireless sa imi descarc serialele:))).Oh, well, e si asta un sistem sa stiti.
Ma tot uit la cluburi de alpinism and other shit like that, dar la ce preturi au mai bine ma duc si fac alpinism prin copacii de langa bloc, si asa e ditamai padurea pe aici. M-am mutat tot pe aceeasi strada ca si prima data , cand stateam cu Roxi, asa ca m-am intors "acasa" .

Cam atat din Ardeal in prima saptamana...not much, but enough:P

-->Piticule, mi-e dor de tine... de cate ori vad amarata aia de ghena, unde ne duceam cu gunoiul de 3 ori pe zi, de cate ori intru in Sirena si cumpar bere cu 7 ron sticla, sau de cate ori trec pe langa locul unde ai picat cu curu' in zapada asta-iarna , iar eu ma prapadeam de ras:))Au fost 5 luni de vacanta platita si a fost minunat.["sigh"...sometimes life sucks big time].
Hakuna Matata, guys!
Ne auzim si saptamana viitoare.

Pass me a summer, will ya'?

Cred ca mi s-au prajit circuitele in ultimele 3-4 luni, asa ca nu am mai putut sa ma afisez pe aici, dar in apararea mea, un roman celebru [nu din Romania, ci din Roma:))], spunea pe vremuri ca lucruri marete se intampla in viata celor care sunt absenti.

Ei bine, nu stiu cat de marete au fost lucrurile astea, nu am plecat nicaieri, nu am zburat cu balonul deasupra Elvetiei, nu am calarit magari prin Anzi, nu am explorat templele antice din Cambodgia si nici nu m-am apucat de vreun sport care necesita lupta corp la corp [ toate insa raman in vederea circulara a ochiului meu stang, atat cat mai vede si el, ca a ajuns deficitar rau de tot, iar suratul ii calca pe urme din care observ]. O sa ma intorc la origini, cand purtam ochelari de Harry Potter, la care am renuntat facand eforturi considerabile de a pacali oftalmologul si pe mama , desigur de inutilitatea trebuintei lor.:))

Asa, sa va spun ce tampenii am mai facut vara asta:
-am incropit o echipa de vanatori de fantome si am pornit in expeditii noaptea in cautare de spirite sihastre si zgomotoase care isi fac veacul pe campurile de la mine de la tara, de langa minunatul Olt. Ce e ciudat e ca in prima seara cand am plecat nepregatiti chiar s-au auzit unele sunete ciudate de femei plangand, nu foarte tare dar destul incat sa ni se inmoaie picioarele si sa o tulim inapoi acasa pe un intuneric profund:))). Apoi am plecat mai multi, am facut chiar torte din carpe si benzina ca sa avem lumina si protectie, am pregatit telefoanele sa inregistreze, dar din pacate cred ca s-au speriat in noaptea aia si nu au mai iesit:D. Eu tot cred ca ceva necurat zace pe campurile astea, din pacate nu mai avem timp sa mergem sa exploram, a venit vremea sa ne imprastiem fiecare pe la unitatea de studiu si punem punct si capitolului asta din viata noastra.
-chiar zilele trecute am escaladat o casa parasita din apropiere, ne-am urcat prin pod, am facut gaura prin tavan si am ajuns in casa, unde se gaseau tot felul de chestii de pe vremuri, dar si un cufar pe spatele caruia era lipita o poza cu o femeie, care m-a speriat de mi-a sarit inima din loc. Nu cred ca o sa ma las vreodata de explorari si cautari prin locuri parasite, e adrenalina aia care incepe sa iti inunde corpul si te face sa intri pe unde nu iti imaginai ca vei intra.:))
-am jucat tenis de picior aproape in fiecare zi, am fost chair si la discoteca aici si nu a fost atat de rau, am facut gratare peste gratare, am construit chestii cu mainile mele si pe langa toate aste am fost si la cules de porumbi, mai mult ca sa ma plimb cu caruta si sa mangai calul:D[parte din obsesia mea permanenta pentru animalele astea adorabile].
-am adunat o intrega colectie de lovituri , zgarieturi si cicatrici vara asta, de care sunt al naiba de mandra...I am not a girly girl, that's for sure.I was born a tomboy and I will die a tomboy:))).

Am mai fost putin plecata la Bucuresti, pe la Mikky la inceputul vacantei si pe la Cluj de vreo 2 ori, unde am cautat si am gasit un apartament genial in care o sa ma mut cu o colega de clasa :D.

Primul an de facultate a trecut atat de repede ca efectul fumului de tigare si nu am nici cea mai vaga idee ce o sa se intample in al doilea. Un lucru e sigur, nu o sa mai stau juma' de semestru in pat uitandu-ma la seriale si anime-uri, cu berea, sucul si vinul langa mine, cu tonele de chipsuri si alte prostii prin pat, pe langa pat sau pe sub pat, comandand mancare acasa, bagand masina de spalat o data la 3 saptmani, si facand curatenie o data la ....o doamne, lasati-o balta.:))

Deci, dragul meu blog si dragii mei cititori...I am back in business!College awaits.
Hakuna Matata, guys.
Peace ;)

You' feelin' me, man?

Vorbe culese din popor aka. arhiva mea de messenger:

Stiati...
...ca de cate ori canta cocosul moare o albina?
...ca detaliile si scuzele fac ideile obtuze?
...ca mai mirobolant ca o capra in copac e ca mi-au inghetat falangele?
...ca mustele colecteaza raze de soare si le trasforma in lacrimi de libelula?
...ca descantecul e un fel de exorcizare minimalista?
...punctul tau slab e ramanerea de masca dupa citirea unei postari de-a mea?[ to be continued]

Situatie plauzibila:
Sa zicem ca tu esti undeva in parc admirand un cacat de porumbel care ti s-a lipit de pentaloni din cauza neatentiei si neverificarii in prealabil a bancii. Dupa ce te chinui sa te stergi si realizezi ca nu ai ce sa ii faci, incerci sa il acoperi cu mainile sau cu geanta cat poti.N-are rost...mai bine iei niste pamant si mai faci 2-3 pete pe spate cu maiestrie, ca sa zica lumea ca e model de fabricatie. Ajungi acasa si iti dai seama ca rahatul de pasare iese usor dar petele induse de tine nu se mai curata. Atunci stai si te gandesti "Oare nu era mai bine sa ma bucur de rahatul pasarii la momentul initial?"...Ok, totusi cine ar fi atat de cretin incat sa faca asta va intrebati....si NU, nu sunt eu...dar cunosc:-"

Daca faci o boacana,nu incerca sa iti acoperi urmele, pentru ca iese o babilonie totala si abia atunci realizezi ca era mai bine daca acceptai situatia asa cum era ea, fara sa adaugi o nou conditie.Never mind ....moving on...:D

NU o sa vorbesc despre sesiune, de ce as face-o? Nu ma intereseaza si in nici un caz nu cred ca o intereseaza pe ea sa fie mentionata pe larg.Moving on...

Incet incet a venit vacanta atat de ahtiata de publicul scolit. Cu speranta in suflet inca de la inceprea anului scolar si cu multiple zeflemisme la adresa timpului care trece atat de greu uneori, scolarii isi vad visul implinit. Dupa o lunga truda pe bancile zbuciumate ale instituiilor de invatamant, cei in cauza schimba pixul si foaia, pe piscina si soare sau in unele cazuri [yo] pe apa nu foarte limpede a Oltului, pe gratare in aer liber, tenis de picior si fotbal...

Saptamana viitoare parasesc orasul principal al Ardealului pentru Oltenia mea prihanita si obosita in care daca arunci o moneda ai certitudinea ca o sa nimeresti o pitipoanca sau un cocalar in crestetul capului.

Pana la urma, ar trebui sa fiu invatata deja cu asta, un an in Cluj nu schimba oamenii in Ramnicu Valcea. E bine ca nu o sa stau in oras si ca o sa ma refugiez la tara. Vreau sa imi cumpar o Dacie si vreau sa conduc toata vara...da asta e visul meu pentru vacanta.Vreau o Dacie, visinie cum obisnuiam sa am odata.Nu vreau permis, doar masina. Imi e atat de scarba sa ma apuc de scoala de soferi...o sa vina si aia la timpul ei.

Ma mai freaca la neuron o intrebare...Stau si ma gandesc, daca am avea 3 capete am vedea lumea tridimensional, sau doar de 3 ori in acelasi mod?

Hakuna Matata, guys.
Peace;)

Don't judge me...I'm flawed

Da da, sunt si eu om, si uneori oamenii nu au chef de scris pe blog, dar pot sa aplic regula cu 'pauzele lungi si dese--> cheia marilor succese:D'.
Anyway , de ceva timp am asa o dorinta fierbinte de a face ceva traznit, da' n-am cu cine. Facultatea asta mi-a zdruncinat spiritul si m-a fortat la un sedentarism prematur.
Nu invat, nu ma duc afara pentru ca e teribil de cald. De cate ori am iesit afara din casa in ultima luna a fost ca sa imi platesc facturile exorbitante si sa imi cumpar mancare de la fast-food...a da, si am mai fost de vreo 3 ori si pe la facultate.
Cand m-am plimbat si eu cu bicicletele pt. studenti era sa ma calce masina de 3 ori, pentru ca a dracu de relicva senila avea frana de picior, si cand vroiam sa pornesc, ma opream si invers.
In ultima luna am fost si la meci [CFR- Steaua], si cum dracu am nimerit tocmai in tribuna batuta puternic de soarele mirobolant al dupa-amiezii. M-am inrosit ca ardeiul capia care la randul lui mancase chilli. Anyway, seara am stins caldura cu vin si bere la o colega acasa. Cand am plecat de la ea pe a 2 a.m. in loc sa iau si eu un taxi ca omu' normal, dupa ce bause....eu am purces pe jos catre blocul meu. M-am infundat de 4 ori si o data era sa cad intr-o rapa, pentru ca dragii mei, la marginea Clujului sunt rape, iar in rape e apa:D.


Printre altele, am fost si acasa acum 2 saptamani, unde iar am fost pusa pe cretinitati.
In prima seara am fost cu un prieten la un cires salbatic aflat intr-un camp din apropiere. M-am urcat fara probleme [ani de experienta:))] si am incercat sa dibui si eu cirese coapte. Tot ce am bagat in gura a fost de ordin necopt, asa ca am lasat-o balta. Ce a fost si mai interesant a fost faptul ca o haita de caini salbatici ce isi fac veacul pe acolo, ne-au simtit si au inceput sa latre si sa se indrepte spre cires. Cred ca am stat cocotati acolo vreo juma' de ora in liniste asteptand sa plece cainii. Cand am vazut ca se retrag incet, am sarit de la 2 metri din copac si am luat-o la fuga de nici nu ne mai simteam talpile. Am ajuns la gardul gradinii mele si l-am escaladat de parca era inexistent. Ha..take that you bastards! Asa am lasat cainii cu buza umflata, uitandu-se lung dupa prada ce le scapase.

In a doua seara, am pornit din nou in recunoastere in gradina unei vecine. Din drum nu e mult de mers pana la ea, dar prin spate, a trebuit sa ocolim o groaza, am intrat in maracini, intr-o padure de salcami, in vreo 2 gradini ale altor vecini, casa ajungem la locul cu pricina. Un gard nenorocit de sarma mi-a cam pus probleme, pentru ca in incercare mea de a-l depasi am ramas putin agatata cu piciorul pe sus. L-am fortat pana mi-am rupt pantalonii si m-am zgariat de mama focului.
Cred totusi ca toate sacrificiile indurate au fost de bun augur, atunci cand ne-am intors cu o punga imensa de capsuni gigantice.:))

Cum ziceam si in alte posturi, eu inca imi traiesc copilaria, si mai nou instruiesc si noua generatie cu privire la prostiile pe care le faceam noi cand eram de varsta lor. Cred ca as fi o invatatoare pe cinste:))

Chiar ma gandeam zilele trecute cum as fi eu profesoara si m-a bufnit rasul. Cred ca asa veni la scoala pe un motor, toata imbracata in piele, cu un tatuaj asa de bun gust undeva la vedere:))), m-as aseza cu picioarele pe catedra si as incepe sa fiu sarcastica cu bietii copii, le-as da drumu' in pauza cu 10 minute mai devreme si m-as duce sa savurez cateva tigari in tihna la umbra vreunui copac, ferita de ochii acuzatori ai celorlalti profesori. Now that's a cool teacher:)))[si fara teme pentru acasa...nu e de ajuns ca scrii la scoala, mai trebuie sa scrii si acasa?]

Mda, nu cred ca as rezista foarte mult in industria invatamantului, asta daca nu se vor schimba metalitatile in viitorul apropiat.

Pana una alta, m-am gandit ce vreau sa fac pe viitor. O sa imi deschid o firma de publicitate, macar asa o sa le gasesc casa tuturor ideilor mele ambigue si plecate cu sorcova uneori.

Mai nou, manata de o plictiseala cronica, am incercat sa fac break-dance pe metal japonez, activitate in urma careia mi-am luxat putin "degetul mijlociu" de la mana dreapta.

A da...e sesiune:D Ce frumos! I don't care:))

Hakuna Matata, guys! Hai cu vacanta mai repede!
Peace;)

Frak adulthood

Poate cateodata fac blogul prea subiectiv, dar pana la urma pentru asta sunt blogurile, nu? Jurnale online incare sa iti spui pasurile si doleantele.
S-au intamplat destule in ultima luna...

Am schimbat si eu prefixul, am ajuns la 2 decenii de viata. Ce e ciudat[sau nu] e faptul ca a doua zi m-am comportat ca un copil de 10 ani. Am facut baie in Olt, am sarit de pe damburi de pamant [cred ca mi-am fisurat o coasta], mi-am luxat glezna la tenis de picior s.a.m.d.
Poate in scris, am facut 20 de ani, dar in realitatea nu m-am schimbat cu nimic. Acelasi copil obsedat de tampenii am ramas si vreau sa profit cat mai am ocazia. Nu am regrete, m-am asigurat de asta de fiecare data...
Vacanta mea de Paste a fost o insiruire de zeci de ore de tenis de picior si fotbal, petreceri, gratare in padure, plimbari prin garle si sarituri cu bicicleta...

Nu mai vroiam sa ma intorc la Cluj, dar oricat de mult as vrea sa raman prinsa in mirajul trecutului, exista anumiti factori externi care ma fac sa revin la viata plictisitoare de facultate.
Unde esti tu vara, si de ce nu vii mai repede?

Am incercat in ultima luna sa imi caut ceva de "munca" [sau mai bine zis, modalitati de a face bani rapid]...am trecut prin toate de la poker si pariuri online, la conturi platite pe fanbox sau investitul in bursa de valori a tarii...

Am renuntat la toate si m-am multumit cu modul in care imi veneau si pana atunci banii---> cardul cu bani de la mama si de la tata=)))...macar pana se iveste o ocazie mai buna.

Poate singurul lucru "de oameni mari" care a venit o data cu varsta a fost criza de nervi bazata pe plata facturilor. M-am intors de la Valcea sa scot din cutia postala facturi in valoarea de 2 milioane [numai pt. gaz, lumina si net] plus cheltuielile de bloc si chiria. Deja innebunesc, nu mai vreau sa ii storc pe ai mei de bani, dar in acelasi timp e cea mai usoara si mai accesibila solutie. Nu e ca si cand m-ar lasa ei de capul meu si mi-ar zice: "Nu mai vezi o boaba de la noi, descurca-te singura!" Asta clar nu o sa se intample niciodata, nici daca as vrea eu sa ma pun pe picioarele mele. Li se face mila de fiica lor ratacitoare prin Ardeal si ii mai pun niste bani pe card.:))
Le-am promis ca ii trimit in Tenerife in vacanta intr-o zi, iar toate costurile o sa fie platite din salariul meu. Macar atat sa fac si unicul lor copil:)))

In weekendul asta iar nu prea am facut nani nani, din cauza unul serial. Battlestar Gallactica, anyone?:)) Merita vazut, va asigur, nu e doar o alta serie sci-fi, e foarte inteligent realizat, doar am pierdut 65 de ore de somn din cauza lui:)))Battlestar e cel de-al 120-lea serial vazut cap coada de catre subsemnata. La mai mare:D

Anyway, ieri am plecat si eu din Cluj si am mers cu o colega la un festival langa Zalau, intr-o localitate aflata in inima muntelui, unde doar o scena singuratica pazeste locul cand nu e festivalul.Am mai explorat si eu pamantuirle patriei si sper sa o mai fac pe viitor.Mi-am cumparat fluier, iar aseara am tinut un concert special la minunatul instrument plus chitara, in intimitatea garsonierei mele, un moment atat de emotionant incat si pasarele au inceput sa cante in paralel cu mine=))) Sper sa nu mi se intample ceva in viitorul apropiat de la injuraturile si blestemele vecinilor:))Oh well, tough luck!

Ultimul lucru de care vreau sa amintesc e unul total obiectiv [oarecum], si anume Eurovisionul, care va incepe pe 10 mai cu prima semifinala. Ma uit la spectacolul asta de cand ma stiu, si o sa ma uit si acum, dar asa melodii nu cred ca au mai existat in vreo editie, 99% din ele sunt bataie de joc. Oare ce dracu a fost in capul oamenilor anul asta nu stiu, i-o fi lovit ideea cu sfarsitul lumii in lobul frontal si au zis ca ar merita o sansa si cei mai netalentati cantaresti cu cele mai cliseistice piese.[aici includ si a noastra tara, fara doar si poate].
Go UK, atat am de zis, chiar daca nici melodia celor de la Blue nu e extraordinara, macar baietii astia au o istorie in spate, si au fost idolii mei odata, pe vremuri.

That's all for now;
Hakuna Matata, guys!
Peace;)

Still kicking

Lume, lume...wazzup?:D
Ma simt foarte bine, nici eu nu stiu de ce...dar la mai mare:))
In sfarsit s-a reunit si Rafiki, ma rog aproape, deoarece 2 membre nu au reusit sa ajunga din motive obiective. O sa mai fie momenete, poate de Pasti cine stie, se completeaza gasca.
O fost un week-end atat di fain:))Mancare si bautura de 2 milioane jumate, oameni geniali si multa distractie.
Dupa ce am ajuns la Valcea de miercuri am fost la tara 2 zile sa stau si cu ai mei; m-a apucat vrednicia prin gradina deoarece sedentarismul meu de la Cluj isi infipsese destul de adanc ghearele in aura mea de copil zbuciumat si plin de idei traznite. Asa ca mi-am facut damblalele pe la tara pana sa plec sambata dimineata la Valcea, sa ma intalnesc cu nebunele pentru cumparaturi. Traseul a fost dupa cum urmeaza:)):
M-am intalnit cu Button in centru , am plecat la Criss sa colectam banii de la fetele care nu puteau ajunge la cumparaturi, am mers la Kaufland unde ne-am intalnit cu Sorina si am inceput sa umplem cosul. Intre timp a venit si Theo cu eterna buna ei dispozitie si am reusit sa depasim bugetul cu 400 de mii , dar nu-i problema. Ar fi fost culmea sa lasam chestii pe acolo, asa ca ne-am indurat si le-am luat pe toate.:))
Am asteptat-o apoi pe Mada sa vina cu masina in parcare, si am pornit spre Mihaesti la cole' acasa. Ne-am dumirit intr-un final pe unde sa mergem si am ajuns intregi la locul cu pricina.
Roxi ne astepta deja cu gratarul pornit si peste vreo ora ne-am apucat de mancare.Intre timp a ajuns si Criss exact la tanc cand se facuse si carnea:))
Am mancat si am baut [eu una o dadeam ba cu vodca, ba cu bere, ba cu vin, ca asa e frumos:)))]
Am plecat apoi in turma pe deal, in spatele spitalului de la Mihaesti unde am jucat carti si alte jocuri demente propuse de Mada:)). Ne-am urcat prin copaci, am facut poze si am incaierat cainii pe acolo:D.
Pe seara Mada, Button si Sorina au plecat. Au dus-o pe Sorina la Babeni si apoi s-au dus la Valcea.Am ramas eu cu cole', cu Criss si cu Theo...prea multe detalii nu mai stiu sa va spun , ca in capsorul meu e o ceata totala. Nici nu stiu cand m-am proptit in canapea pe la miezul noptii, loc unde am adormit ca butoiul pana dimineata. Exista zvonuri ca as fi inceput sa le strig pe fete prin casa sau sa incerc sa le sperii inainte sa ma culc, dar astea sunt doar cuvintele dragelor mele prietene:)))Nu recunosc nimic.
M-am trezit a doua zi cu o bucata de albastru in fata[patura, desigur:))], m-am ridicat speriata in fund si ma uitam la o curca fara creier in jur, incercadn sa imi dau seama unde sunt. Mi-am dat intr-un final seama ca eram pe canapea, si dardaiam de frig. Fetele, ca sa nu mai trezeasca animalul si sa intinda canapeaua, s-au culcat toate trei in patul lu' cole'. M-a bufnit un ras cand le-am vazut una peste alta, dar si mai frumos a fost momentul cand ieseau una cate una din camera, care de care mai mahmura si deprivata de somn:)))
Am plecat apoi cu Roxi pana la o statie de autobuz ce se afla la cativa km buni de casa, deoarece duminica sunt foarte rare cursele spre Valcea. Eu la 12 aveam autocar spre Cluj, asa ca am ajuns in oras pe la 11 fara un sfert. Eram atat de trotinata, mergem pe 3 carari si vedeam in 5, dar eu ma duceam la Cluj:))) a venit si Mada, ne-am luat biletele si ne-am luat ramas bun de la Valcea,cel putin pana la Paste.
Hakuna Matata , guys..si sa gasiti, macar din cand momente in care sa va sarbatoriti prietenii, altfel se scurge timpul pe langa voi si o sa regretati cumplit mai tarziu. Sa aveti o saptamana geniala:D
Peace;)

Tired of sleeping

[cascare prelungita]...Mda, a fost o noapte mult prea lunga. N-am inchis un ochi de aproape 30 de ore, si am facut ce faceam de atatea ori la Valcea: stateam pana rasarea soarele.
Nu stiu daca ati experimentat asta pe pielea voastra, dar in jur de ora 11- 12 noaptea ma apuca un somn din ala teribil, de nu mai pot tine ochii deschisi, insa daca ma fortez putin si trec de pragul asta, dupa ora 1 incolo sunt ca marmota dupa o vizita la Starbucks.
Nu am stare deloc, imi trece tot somnul, incep sa dau ture prin casa, ies afara pe balcon in maieu si pantaloni scurti si stau pana imi ingheata curul:)) Apoi ma duc in bucatarie imi fac o cafea in primele 2 ore din a doua zi, bag in mine pe rupte si apoi caut posturi de radio pe iTunes; imi introduc castile in urechi cu volumul la maxim si citesc ficuri pana dimineata, cu pauze ocazionale de serial:D.
Cam asa se desfasoara o noapte a la moi...bufnita cu acte in regula, dar cu controlul psihologic foarte in urma. De ce sa dorm cand pot face o mie de alte chestii in schimb, in intimitatea casei mele:))[ok, asta a sunat ciudat].
Ieri am facut mancare [yes, shocker, I know] si pe aragaz si in cuptor:)) iar seara am trantit o tava de cornulete cu gem. Acum nu pot sa ma laud chiar din prima ca mi-au iesit subsemnatele, pentru ca le-am uitat putin mai mult in cuptor, iar azi dimineata pe la 4-5 ma chinuiam sa separ partea de deasupra cu gemul de partea facuta scrum:))))Pana la urma jumatate e mai bine decat nimic.:D
Azi am planuri mari ...o sa stau cam o ora, doua in cada, ca deja mi-am facut un obicei din asta, o sa ma prostesc din nou cateva ore la chitara, incropind creatii proprii si personale si cred ca o sa ma duc peste strada sa iau paine, asta in cel mai fericit caz:))
Hakuna Matata, guys
Peace;)

Earth Hour

Azi de la ora 20:30 tot mapamondul stinge luminile pentru o ora.
Sincer, mi se pare un proiect foarte indraznet, dar care anul trecut a determinat 1 miliard de oamenii sa opresca electricitatea pentru 60 de minute.
Diseara o sa ma urc pe bloc, sau raman la etajul 10 daca nu pot sa deschid trapa de la acoperis:))) si o sa ma uit cum intra Clujul in bezna.
Ne mai trebuie si astfel de perioade de reapaus, ca sa realizam ca toate resursele au limitele lor , iar odata si odata o sa ramanem in bezna de tot.
Eu ma bag...voi va bagati?:D
Hakuna Matata, guys.
Peace;)

The world spins madly on

Mi-e dor sa incep o postare cu o chestie total idioata si lipsita de sens....asa ca here we go:

Numele aragazului meu e Gina, de unde si pana unde nu am idee. Poate o chema Gina pe producatoare, sau poate la origini aragazurile aveau organe genitale feminine, nu ca acum ar avea masculine, pentru ca imi dau seama ca in urma unui accident nefericit au ramas fara ambele. De atunci aragazurile nu mai au organe genitale:parerea mea=)))
Bun, acum ca mi-am spus ce ma macina, sa continui cu lucruri la fel de lipsite de sens, dar care in capul meu si-l regasesc.
Am un nou Joe [stiti voi paianjenul ala mare, care obisnuia sa aibe resedinta in cada mea de la valcea] , iar acest Joe e mai enervant la precedentul. Am impresia ca din el ies mai multi Joe si isi incep invazia totala asupra garsonierei mele. Desigur nu e asa, dar pt mine paiajenul represinta o creatura fara cap si fara coada, care isi balangane picioarele scheletice prin fata noastra, inducand o stare de frica profunda, care poate duce mai tarziu la panica in adevaratul sens al cuvantului.

Am inceput sa scriu mai mult, pasiune pe care am cam neglijat-o in ultimele luni...and I think I got my mojo back:D. Atunci cand mazgalesc [sau tastez, ma rog] cuvinte si creez scenarii simt ca pot fi in controlul fiecarui lucru care se va intampla, si asta imi da o stare de bine cum nu va imaginati.
Saptamana asta am mers pe jos cam vreo 30 de km in 2 zile. Mi-am umplut ghiozdanul cu provizii, mi-am incarcat mp3-ul si am pornit in excursie pentru a explora imprejurimile Clujului. Cand ma apuca, ma apuca bine:))). Am ajuns seara acasa in ultimul hal, schiopatand de la bataturi si rani deschise, pana si cizmelor mele de "armata" li s-a dezumflat talpa=)))). In sfarsit am facut si eu ceva pe baza unei porniri de moment, cee ce nu mai facusem de ceva timp, si a fost bestial, bine mai putin partea cu bataturile:D.
Iar ca o ultima stire , ma apuc sa creez benzi desenate:)))...Vorbesc serios.

Peste cateva zile o sa vin la Valcea, si sincer deja numar orele. M-a plesnit un dor nebun de tot, de-abia astept sa ii vad pe ai mei, pe Rex si Nero, pe Olly si Maxine, pe Coco, gainusa mea cuminte si foarte batrana[9 ani:D]. O sa ma reintalnesc cu prietenii mei vechi din copilarie, si o sa o ardem numai de prostii ca intotdeauna:)), dar punctul culminant al vizitei mele va fi reuniunea Rafiki si gratarul acasa la cole'. O sa fie o zi perfecta care sper sa imi reincarce bateriile, care de vreo luna au ramas de tot fara energie.

Ah yes, and the 80's still kick ass:D
Hakuna Matata, guys.
Peace;)

I'm not crazy, I'm just human

Mi-am adus aminte acum cateva zile ca in copilarie eu aveam un prieten imaginar...
NU glumesc, chiar aveam si tot ceea ce faceam trebuia sa fie aprobat si discutat cu el; poate de acolo mi-am capatat timiditatea...
Nu mai stiu cati ani aveam , parca 7-8 oricum undeva pe vremea inceputurile mele educationale:))), dar din cate imi amintesc era cu mine si la gradinita.
Cred ca il chema Cip, nu pot sa imi aduc aminte exact. Parca il vedeam in umbra mea, cum statea el acolo si observa tot, iar cand mai faceam vreo prostie si se rastea mami la mine, cautam confortul lui Cip.
Desigur, mintea se dezvolta si cu timpul nu mai crede in asa ceva , dar asta nu insemna ca nu simteam un gol imens cativa ani mai tarziu. Aveam o groaza de prieteni buni dar Cip era plasa mea de siguranta...Nu vroiam inca sa cresc, nici acum nu vreau sa cresc.
De ce as vrea sa am parte de oameni fara nici un fel de principii , sau de studii superioare pe care le faci numai ca sa intri in rand cu lumea, sau cu un serviciu de cacat cu sefii care tipa la tine, sau cu un sot caruia nu ii pasa decat de el, de niste copii rasfatati pe care nu ii poti controla si de o moarte trista, fara nimeni langa tine.
Asta ar fi unul dintre scenariile sumbre. Nu am ales niciodata sa cred asta si mi-am creat o imagine proprie a lumii care ma inconjura, in care eram tot timpul vesela, in care nimic nu imi facea rau si, facand asta am uitat ca viata are mult mai multe straturi si ca trebuie sa treci prin toate ca sa ajungi sa fii impacat si multumit cu tine.
Mi-e dor de Cip...mi-e dor de vremurile alea in care ma simteam in siguranta in care primeam totul cu bratele deschise si nu imi era frica pentru ca stiam ca nu e dracul atat de negru si ca daca alegi sa crezi ca o sa ai parte numai de bucurii atunci asa va fi.
Mai e o luna si cateva zile si fac 20 de ani, mi se pare ireal , am impresia ca totul e pus in balanta si totul depinde de mine sa decid in care parte o sa o inclin.
Pana atunci nu renunt la hakuna matata si nu renunt la voi, oameni geniali, aia putini care sunteti...voi sunteti singurii care contati, restul sunt irelevanti.
In alta ordine de idei, am un vizitator weekend-ul asta, a veni mami si acum o sa ma duc sa o plimb prin oras. Oricat as vrea eu sa neg, e nasol sa stau singura, si pentru 2 zile pot sa ma simt iar ca un copil tont care vrea sa fie rasfatat.
Peace, guys;)

Look at you, and then bark...

Ok...vineri seara-aproximativ liniste;
Vineri noaptea-not so much;
Sambata dimineata-chinul continua...
Si nu, nu ma refer la oamenii petrecareti din bloc, sau certuri si divorturi inopinate, ci la un caracter animalic care imi mananca sufletul din apartamentul de langa.
As fi foarte blanda cu acest animal, daca ar fi fost un dulau de 1 pe 2m, un doberman, ciobanesc german, pitbull, labrador, husky sau oricare altul care seamana a caine...dar cand e vorba de o imitatie ieftina de patruped de 10-20 de cm, care are o gura mai mare ca o pisica Chesire, atunci am o problema.
Pentru mine asta e una din engimele vietii : de ce, pentru numele lui Dumnezeu ai vrea un astfel de caine in casa? Sunt inestetici, cu niste plamani imensi, si cu un latrat pitigaiat, care seamana cu tipetele prizonierilor torturati din Evul Mediu.
Cainii de meserie ar trebui sa protejeze stapanul...nu sa le dea atacatorilor posibilitatea de a calca pe ei. Si, anyway, chiar daca nu il tii pentru protectie, ci doar pentru joaca si dormit cu el in pat, or whatever, parerea mea e ca ar trebui sa ai pe ce pune mana si nu sa il cuprinzi cu mana.
Daca as vrea asa ceva , mi-as lua o pisica: aceleasi dimensiuni, dar mult mai calma si calculata decat un zvapaiat pe care ai putea calca din greseala, in toata agitatia lui.
Nu stiu daca voi aveti un asemenea caine, sau indragiti asemenea caini, dar eu prefer de un milion de ori ca un caine adevarat sa imi sparga paharele si sa imi darame mobila , decat o creatura subdezvoltata, venita parca din ultimul cerc al iadului.
Hakuna Matata, guys...week-end placut.
Peace;)

The end of an era

Nu stiu cati dintre voi s-au uitat sau se uita la Friends, dar cei care stiu isi aduc aminte ca dupa ce Rachel si Monica au stat 5 ani impreuna in casa, a venit un moment in care Rachel trebuia sa se mute, ca sa vina Chandler sa locuiasca cu Monica....si e o replica de genu' :"It's the end of an era", care se potriveste perfect situatiei curente.
Pentru mine prietenii sunt un factor crucial in viata mea, asa ca atunci cand vorbesc de un prieten nu tratez subiectul usor, ci cu un curaj brut. Prieteniile pe care mi le-am facut de-a lungul anilor nu sunt invelite in sticla subtire ci sunt protejate de cel mai solid material.

"Happy is the house that shelters a friend!"---din pacate, nu mai e asa.

Cred ca multi v-ai trezit dimineata cu un sentiment de lipsa , de gol...ceva nu era acolo unde trebuia sa fie. Mie imi lipseste o persoana geniala , care in decursul a 4 ani a devenit prietena mea cea mai buna. Am venit impreuna la Cluj si pentru 5 luni totul a fost perfect.

Visul frumos s-a terminat, poate ne-am distrat prea mult si nu ne-am gandit niciodata ca o sa vina un moment in care totul se va termina brusc.

Nu dau vina pe nimeni, poate doar pe viata asta care trebuie sa contrabalanseze momentele fericite cu unele de singuratate si dor. Roxi a plecat...nu stiu pentru cat timp, important e ca nu vreau sa intru in detalii aici. Nu vreau sa am regrete, desi poate in coltul mintii mele poate puteam face ceva ca sa intorc situatia. Uneori se intampla niste chestii neprevazute care nu tin de nimeni, si pentru a le scoate la capat trebuie sa te distantezi de ce aveai pana acum si sa pornesti pe alte drumuri. Viata e de cacat si iti trebuie multe incercari nereusite ca sa ajungi intr-un final sa reusesti.

M-am mutat luni seara intr-o garsoniera, singura...cole' a plecat duminica. Sincer, nu stiu cum o sa fie fara ea, cert e ca deja imi e un dor fenomenal de nebuna. Am stat si la Valcea singura si era foarte ok, dar acum 5 luni cu nebuna in casa si-au pus amprenta rau de tot pe mine. S-a terminat cu pistoalele, sau darts pe tabla cu Digimom, cu sampania si pizza de la miezul noptii , cu plimbarile regulate prin Polus Center, filmele de la cinema, cheltuieli de milioane pe mancare:)))sau berea aproape nelipsita din frigider, culmea improvizata dintr-un prelungitor in mijlocul holului, si reprizele de spionat, filmuletele de langa brad in care recitam scenarii despre invadarea lumii de roboti:))) si cate si mai cate nebunii ...

Clujul a ramas in pana de un om frumos cu o inima cat cerul de mare, iar eu am ramas fara prietena mea cea mai buna. Tot ce vreau e sa fie fericita, si poate cine stie...o sa vina un timp cand se va intoarce aici, ca va fi peste cateva luni sau ani, nu se stie.
Cole', te iubesc si ai grija de tine. Orice ai face si oriunde te-ar duce viata sa nu uiti de tembela ta din Cluj:*:*I'll be seein' ya[oth style:))].
Hakuna Matata, guys...
Peace;)

I'm ok [ochiei]:D

Nu am mai postat nimic in ultima perioada, din diferite considerente.
Prietenii mei apropiati stiu ca am trecut printr-o faza ingrozitor de proasta, drept pentru care acum culeg ponoasele.Am simtit stari cu care cu am mai avut de a face niciodata, si care mi-au afectat intr-o anumita masura toate perceptiile dupa care m-am ghidat o viata intreaga. Am aflat ca ca am multe slabiciuni, ca nu pot incerca sa fiu perfecta in multe situatii pentru ca imi fac singura rau si ca fiecare om are momente de cadere psihica in care crede ca el e de vina pentru tot ce se intampla in jurul lui si ca nu merita sa fie ajutat...Au fost zile in care nu ma ridicam din pat, mai mult chiar ma bagam cu totul sub plapuma, luam laptopul si ascultam melodii atat de depresive incat acum cand ma gandesc la ele imi vine sa imi bag unghia in gat...

Poate trebuia sa simt si toate astea la un moment dat, sa ma faca sa realizez ca uneori viata e de cacat si ajunge sa te doboare cand te astepti mai putin.
Slava Domnului ca am trecut peste toate astea si acum ma pot concentra din nou la lucrurile care imi dau mie satisfactie si pe care, realizandu-le pot sa aduc zambete si pe fetele altora.
Eu asta sunt, o persoana zglobie, cu zambetul pe buze, extrem de sarcastica care incearca sa acopere latura nefericita a lumii in care traim. Poate cei ca mine sunt considerati niste specimene, crezand ca prin faptul ca luam totul ca o joaca putem da impresia ca viata e usoara si frumoasa, dar asta suntem si asta e rolul nostru si pentru asta nu ar trebui sa fim judecati sau numiti superficiali si irealisti. Dimpotriva, sunt foarte realista dar asta nu inseamna ca trebuie sa o arat, ca trebuie sa construiesc o baza pe seama asta....pur si simplu aleg sa ignor instanta asta si sa ma concentrez pe lucrurile care imi dau mie satisfactie sufleteasca si de asemenea, celor din jurul meu.

Sunt fel si fel de oameni pe lumea asta, fiecare avand trasaturi definitorii, si fiecare ar trebui inteles asa cum e, fara a incerca sa il schimbi. Nu trebuie sa judeci si nu trebuie sa critici doar pentru ca exista diferenta aia care traseaza limita dintre tu si el/ea.
Fiecare traieste asa cum vrea si asa cum crede, nu exista nicio regula nicaieri care sa spuna ca trebuie sa facem cuiva pe plac, ca trebuie sa ne luam dupa modul de viata al altcuiva ...
Suntem diferiti si ar trebui sa fim mandri de asta, asa ca eu nu o sa ma schimb, chiar daca am realizat pe propria piele ca si o persoana extrem de fericita poaate avea momente de depresie, si careia i se pare ca se sfarseste totul intr-un anumit moment.
Nu e asa deloc, te aduni si treci peste...daca nu prin vointa, atunci prin dorinta de a-ti demonstra tie ca nu o sa te schimbi asa usor si ca vei ramane cine ai fost pana acum indiferent de ce trairi daunatoare ai parte intr-un anumit punct al vietii.

Asa ca eu sunt aceeasi persoana care am fost pana acum si o duc chiar bine:))Urmatorul meu obiectiv e sa imi fac un post de radio, si sa continui sa le ascult pe cele coreene pe care mi s-a pus pata...sau un podcast, si ala mi-ar place:D
Anyway...fiti fericiti ca de cacaturi nu o sa scapam niciodata, dar daca sunteti oameni cu un serios chef de viata nu o sa le bagati in seama:)))
Hakuna Matata, guys.
Peace;)

Drastic measures

Sunt nervoasa, ma simt ciudat numai zicand asta, pentru ca de cate ori am trait si experienta asta nu am vociferat-o. Ma simt vinovata ca sunt nervoasa....mda cred ca am probleme grave:)))
Nici acum nu pot fi serioasa. Am atatea ganduri ascunse adanc in subconstient si ma tin la ele cu furca sa nu evadeze, deoarece imi e frica ca as putea determina oamenii sa isi schimbe parerea despre mine. M-am straduit toata viata sa imi construiesc o personalitate pe gustul celorlalti, ca poate am uitat sa tin cont de lucrurile care imi dau mie starea de bine si de pace. Pentru ce te chinui atat sa nu superi oamenii?De ce de 20 de ani ei sunt mai importanti decat tine, iar tu ajungi mereu pe ultimul loc. Nicio fapta buna nu scapa nepedepsita, nu?
Chestia e, ca facand asta te pierzi de tot, nu mai ai initiativa, curaj sa incerci lucruri si lasi strainii sa iti controleze viata.
NU zic ca atitudinea mea mi-a adus numai nefericiri, din contra m-a ajutat sa imi creezi legaturi stranse cu oameni geniali, care o sa imi fie prieteni toata viata. Dar asta nu inseamna ca nu am suferit niciodata...au fost destule momente in viata asta cand m-am simtit ca un nimic, din cauza unora care se cred importanti cand chiar nu au de ce. Stateam si ma uitam la ei, la aerul de superioritate pe care il emanau. De ce ar fi ei mai importanti ca mine, sau de ce iti intorc unii spatele cand tu nu ai facut nimic sa meriti asta.
Cateodata...life sucks...hard...si nu iti mai ramane nimic de facut decat sa inghiti si sa mergi mai departe. Dar nu e totul asa usor, sa uiti, sa nu te mai gandesti...
Asa ca te adormi cu gandul tot la ei, si nu la tine.
Nici in somn nu poti renunta, te macina , te determina sa iti faci inima rea, iar pana la urma ajungi la stupida concluzie ca tot tu esti de vina.
Da, oameni buni, mai sunt si creaturi din astea pe pamant, iar eu sunt clar una dintre ele:)). Recurg la sarcasm si la glume ca sa ascund ceea ce simt cu adevarat si ajung sa rad de tot ceea ce simt ca m-ar putea face sa sufar. Nu stiu daca e cea mai buna metoda, dar e singura pe care o stiu, si pe care o exersez de atata timp.'
Oamenii asteapta multe de la tine, asteapta sa fii trist, asteapta sa fii vesel, asteapta sa-i binedispui, sa le spui o gluma, sa faci un comentariu sarcastic, asteapta o frantura din ceea ce ei nu au.
Nu mai conteaza nimic, trebuie sa te pliezi dupa noile cerinte. Daca nu esti frumos trebuie sa fii inteligent si invers, daca nu esti talentat trebuie sa fii inventiv si viceversa, daca nu ai ceva trebuie sa compensezi cu altceva...
Poate e mai usor sa scriu aici despre astea...nu stiu de ce, pentru ca nu am intentionat sa fac niciodata blogul asta atat de personal, dar se pare ca e singurul loc unde pot spune ce simt cu adevarat:P.


In urmatorul paragraf o sa ma contrazic singura, si nu stiu de ce. poate sa mai usurez tonul grav din ceea ce am scris pana acum.

Uneori exagerez cu cantitatea de ironii pe care le scot pe gura dar asta e singurul lucru pe care nu il pot schimba la mine, niciodata. Au trecut atatia oameni prin viata mea, care intelegeau perfect ceea ce faceam si spuneam, dar au fost si atatia care, sa zicem, nu erau pe aceeasi lungime de unda cu mine. Nu am stat niciodata, insa sa judec oamenii, sa-i descos sau sa ii intreb de ce nu pot intelege ca unele chestii chiar nu sunt atat de serioase, si din cand in cand poti sa mai si glumesti pe seama vietii pe care o traiesti, right? De ce vrei sa complici totul, de ce vrei sa fii sobru si incruntat, de ce vrei sa dai impresia ca tu chiar stii ce e cu toata existenta asta, si ca te straduiesti atat sa ii cauti intelesuri .
Imi trebuie un papagal, si chiar vorbesc foarte serios. Poate daca asa avea o asemenea creatura langa mine care sa imi repete toate “afirmatiile” pe care le fac, ca sa nu le zic nonsensuri sau lucruri care si-au uitat logica normala undeva agatata intr-un copac, cred ca nu m-as mai simti ca si cum sunt singura care intelege modul meu de exprimare.
Ce-i drept , chiar daca ceilalti nu inteleg ce zic, am satisfactia ca in mintea mea onomatopeea "Duh!" e pe repeat:)), iar atunci un zambet tamp imi apare pe fata si ma simt bine, foarte bune:D

De ceva timp ascult incontinuu melodia celor de la 3 Doors Down, "She don't want the world", care a naiba sa fie ea, spune tot ce simt eu in momente ca astea. Yep, ma identific cu o melodie trista, gata cu "The Gummy bear song", sau "The duck song" sau oricare alt cantec idiot fara noima , facut special pentru oamenii mai putin profunzi, ca sa zic asa:))).Am terminat si cu postul asta plin de subiecte, to say the least...si nu imi cer scuze pentru ca l-am scris:D...cine vrea sa accepte, atunci ei sunt cei care conteaza, ceilalti pot sa se duca la peste, din partea mea...Poate ar fi trebuit sa vorbesc cate ceva si despre faptul ca am intrat in sesiune(asa si?:))). Sunt niste examene ca oricare altele , putin mai grele ce-i drept, but who cares?I don't..o sa treaca si astea asa cum trece totul, si la final astea nu o sa te schimbe cu nimic. Bafta si atat:P
Hakuna Matata still rules!
Peace;)