Mi-e dor sa incep o postare cu o chestie total idioata si lipsita de sens....asa ca here we go:
Numele aragazului meu e Gina, de unde si pana unde nu am idee. Poate o chema Gina pe producatoare, sau poate la origini aragazurile aveau organe genitale feminine, nu ca acum ar avea masculine, pentru ca imi dau seama ca in urma unui accident nefericit au ramas fara ambele. De atunci aragazurile nu mai au organe genitale:parerea mea=)))
Bun, acum ca mi-am spus ce ma macina, sa continui cu lucruri la fel de lipsite de sens, dar care in capul meu si-l regasesc.
Am un nou Joe [stiti voi paianjenul ala mare, care obisnuia sa aibe resedinta in cada mea de la valcea] , iar acest Joe e mai enervant la precedentul. Am impresia ca din el ies mai multi Joe si isi incep invazia totala asupra garsonierei mele. Desigur nu e asa, dar pt mine paiajenul represinta o creatura fara cap si fara coada, care isi balangane picioarele scheletice prin fata noastra, inducand o stare de frica profunda, care poate duce mai tarziu la panica in adevaratul sens al cuvantului.
Am inceput sa scriu mai mult, pasiune pe care am cam neglijat-o in ultimele luni...and I think I got my mojo back:D. Atunci cand mazgalesc [sau tastez, ma rog] cuvinte si creez scenarii simt ca pot fi in controlul fiecarui lucru care se va intampla, si asta imi da o stare de bine cum nu va imaginati.
Saptamana asta am mers pe jos cam vreo 30 de km in 2 zile. Mi-am umplut ghiozdanul cu provizii, mi-am incarcat mp3-ul si am pornit in excursie pentru a explora imprejurimile Clujului. Cand ma apuca, ma apuca bine:))). Am ajuns seara acasa in ultimul hal, schiopatand de la bataturi si rani deschise, pana si cizmelor mele de "armata" li s-a dezumflat talpa=)))). In sfarsit am facut si eu ceva pe baza unei porniri de moment, cee ce nu mai facusem de ceva timp, si a fost bestial, bine mai putin partea cu bataturile:D.
Iar ca o ultima stire , ma apuc sa creez benzi desenate:)))...Vorbesc serios.
Peste cateva zile o sa vin la Valcea, si sincer deja numar orele. M-a plesnit un dor nebun de tot, de-abia astept sa ii vad pe ai mei, pe Rex si Nero, pe Olly si Maxine, pe Coco, gainusa mea cuminte si foarte batrana[9 ani:D]. O sa ma reintalnesc cu prietenii mei vechi din copilarie, si o sa o ardem numai de prostii ca intotdeauna:)), dar punctul culminant al vizitei mele va fi reuniunea Rafiki si gratarul acasa la cole'. O sa fie o zi perfecta care sper sa imi reincarce bateriile, care de vreo luna au ramas de tot fara energie.
Ah yes, and the 80's still kick ass:D
Hakuna Matata, guys.
Peace;)
3 comentarii:
Mereu ma faci sa rad :)))
Am avut si eu o pornire din asta. Am mers pe jos de la facultate pana acasa (2 statii de metrou). Asta inseamna ceva. Ideea e ca m-am ratacit de vreo 2 ori, desi pentru cine stie Bucurestiul ar fi imposibil, avand in vedere ca 3/4 din drum reprezinta un bulevard de la care nu-i nevoie sa te abati. Dar am ajuns acasa, tot asa obosita dar extrem de mandra de mine.
Hey Ruka, glad you like it:D
Si sa stii ca admir pornirea ta si stiu cum e sa te ratacesti pentru ca vrei sa o iei de nebun pe jos=))
Acum stiu fiecare straduta din cartier pe de rost, dat fiind faptul ca m-am pierdut de vreo 6 ori:))
Eu am facut 1 ora jumate de la fac pana acasa pe jos, Ruka, shush! :))
Esti nebuna, Cosmina, stii asta, nu?:)) Abia astept grataru...
Trimiteți un comentariu