Tired of sleeping

[cascare prelungita]...Mda, a fost o noapte mult prea lunga. N-am inchis un ochi de aproape 30 de ore, si am facut ce faceam de atatea ori la Valcea: stateam pana rasarea soarele.
Nu stiu daca ati experimentat asta pe pielea voastra, dar in jur de ora 11- 12 noaptea ma apuca un somn din ala teribil, de nu mai pot tine ochii deschisi, insa daca ma fortez putin si trec de pragul asta, dupa ora 1 incolo sunt ca marmota dupa o vizita la Starbucks.
Nu am stare deloc, imi trece tot somnul, incep sa dau ture prin casa, ies afara pe balcon in maieu si pantaloni scurti si stau pana imi ingheata curul:)) Apoi ma duc in bucatarie imi fac o cafea in primele 2 ore din a doua zi, bag in mine pe rupte si apoi caut posturi de radio pe iTunes; imi introduc castile in urechi cu volumul la maxim si citesc ficuri pana dimineata, cu pauze ocazionale de serial:D.
Cam asa se desfasoara o noapte a la moi...bufnita cu acte in regula, dar cu controlul psihologic foarte in urma. De ce sa dorm cand pot face o mie de alte chestii in schimb, in intimitatea casei mele:))[ok, asta a sunat ciudat].
Ieri am facut mancare [yes, shocker, I know] si pe aragaz si in cuptor:)) iar seara am trantit o tava de cornulete cu gem. Acum nu pot sa ma laud chiar din prima ca mi-au iesit subsemnatele, pentru ca le-am uitat putin mai mult in cuptor, iar azi dimineata pe la 4-5 ma chinuiam sa separ partea de deasupra cu gemul de partea facuta scrum:))))Pana la urma jumatate e mai bine decat nimic.:D
Azi am planuri mari ...o sa stau cam o ora, doua in cada, ca deja mi-am facut un obicei din asta, o sa ma prostesc din nou cateva ore la chitara, incropind creatii proprii si personale si cred ca o sa ma duc peste strada sa iau paine, asta in cel mai fericit caz:))
Hakuna Matata, guys
Peace;)

Earth Hour

Azi de la ora 20:30 tot mapamondul stinge luminile pentru o ora.
Sincer, mi se pare un proiect foarte indraznet, dar care anul trecut a determinat 1 miliard de oamenii sa opresca electricitatea pentru 60 de minute.
Diseara o sa ma urc pe bloc, sau raman la etajul 10 daca nu pot sa deschid trapa de la acoperis:))) si o sa ma uit cum intra Clujul in bezna.
Ne mai trebuie si astfel de perioade de reapaus, ca sa realizam ca toate resursele au limitele lor , iar odata si odata o sa ramanem in bezna de tot.
Eu ma bag...voi va bagati?:D
Hakuna Matata, guys.
Peace;)

The world spins madly on

Mi-e dor sa incep o postare cu o chestie total idioata si lipsita de sens....asa ca here we go:

Numele aragazului meu e Gina, de unde si pana unde nu am idee. Poate o chema Gina pe producatoare, sau poate la origini aragazurile aveau organe genitale feminine, nu ca acum ar avea masculine, pentru ca imi dau seama ca in urma unui accident nefericit au ramas fara ambele. De atunci aragazurile nu mai au organe genitale:parerea mea=)))
Bun, acum ca mi-am spus ce ma macina, sa continui cu lucruri la fel de lipsite de sens, dar care in capul meu si-l regasesc.
Am un nou Joe [stiti voi paianjenul ala mare, care obisnuia sa aibe resedinta in cada mea de la valcea] , iar acest Joe e mai enervant la precedentul. Am impresia ca din el ies mai multi Joe si isi incep invazia totala asupra garsonierei mele. Desigur nu e asa, dar pt mine paiajenul represinta o creatura fara cap si fara coada, care isi balangane picioarele scheletice prin fata noastra, inducand o stare de frica profunda, care poate duce mai tarziu la panica in adevaratul sens al cuvantului.

Am inceput sa scriu mai mult, pasiune pe care am cam neglijat-o in ultimele luni...and I think I got my mojo back:D. Atunci cand mazgalesc [sau tastez, ma rog] cuvinte si creez scenarii simt ca pot fi in controlul fiecarui lucru care se va intampla, si asta imi da o stare de bine cum nu va imaginati.
Saptamana asta am mers pe jos cam vreo 30 de km in 2 zile. Mi-am umplut ghiozdanul cu provizii, mi-am incarcat mp3-ul si am pornit in excursie pentru a explora imprejurimile Clujului. Cand ma apuca, ma apuca bine:))). Am ajuns seara acasa in ultimul hal, schiopatand de la bataturi si rani deschise, pana si cizmelor mele de "armata" li s-a dezumflat talpa=)))). In sfarsit am facut si eu ceva pe baza unei porniri de moment, cee ce nu mai facusem de ceva timp, si a fost bestial, bine mai putin partea cu bataturile:D.
Iar ca o ultima stire , ma apuc sa creez benzi desenate:)))...Vorbesc serios.

Peste cateva zile o sa vin la Valcea, si sincer deja numar orele. M-a plesnit un dor nebun de tot, de-abia astept sa ii vad pe ai mei, pe Rex si Nero, pe Olly si Maxine, pe Coco, gainusa mea cuminte si foarte batrana[9 ani:D]. O sa ma reintalnesc cu prietenii mei vechi din copilarie, si o sa o ardem numai de prostii ca intotdeauna:)), dar punctul culminant al vizitei mele va fi reuniunea Rafiki si gratarul acasa la cole'. O sa fie o zi perfecta care sper sa imi reincarce bateriile, care de vreo luna au ramas de tot fara energie.

Ah yes, and the 80's still kick ass:D
Hakuna Matata, guys.
Peace;)

I'm not crazy, I'm just human

Mi-am adus aminte acum cateva zile ca in copilarie eu aveam un prieten imaginar...
NU glumesc, chiar aveam si tot ceea ce faceam trebuia sa fie aprobat si discutat cu el; poate de acolo mi-am capatat timiditatea...
Nu mai stiu cati ani aveam , parca 7-8 oricum undeva pe vremea inceputurile mele educationale:))), dar din cate imi amintesc era cu mine si la gradinita.
Cred ca il chema Cip, nu pot sa imi aduc aminte exact. Parca il vedeam in umbra mea, cum statea el acolo si observa tot, iar cand mai faceam vreo prostie si se rastea mami la mine, cautam confortul lui Cip.
Desigur, mintea se dezvolta si cu timpul nu mai crede in asa ceva , dar asta nu insemna ca nu simteam un gol imens cativa ani mai tarziu. Aveam o groaza de prieteni buni dar Cip era plasa mea de siguranta...Nu vroiam inca sa cresc, nici acum nu vreau sa cresc.
De ce as vrea sa am parte de oameni fara nici un fel de principii , sau de studii superioare pe care le faci numai ca sa intri in rand cu lumea, sau cu un serviciu de cacat cu sefii care tipa la tine, sau cu un sot caruia nu ii pasa decat de el, de niste copii rasfatati pe care nu ii poti controla si de o moarte trista, fara nimeni langa tine.
Asta ar fi unul dintre scenariile sumbre. Nu am ales niciodata sa cred asta si mi-am creat o imagine proprie a lumii care ma inconjura, in care eram tot timpul vesela, in care nimic nu imi facea rau si, facand asta am uitat ca viata are mult mai multe straturi si ca trebuie sa treci prin toate ca sa ajungi sa fii impacat si multumit cu tine.
Mi-e dor de Cip...mi-e dor de vremurile alea in care ma simteam in siguranta in care primeam totul cu bratele deschise si nu imi era frica pentru ca stiam ca nu e dracul atat de negru si ca daca alegi sa crezi ca o sa ai parte numai de bucurii atunci asa va fi.
Mai e o luna si cateva zile si fac 20 de ani, mi se pare ireal , am impresia ca totul e pus in balanta si totul depinde de mine sa decid in care parte o sa o inclin.
Pana atunci nu renunt la hakuna matata si nu renunt la voi, oameni geniali, aia putini care sunteti...voi sunteti singurii care contati, restul sunt irelevanti.
In alta ordine de idei, am un vizitator weekend-ul asta, a veni mami si acum o sa ma duc sa o plimb prin oras. Oricat as vrea eu sa neg, e nasol sa stau singura, si pentru 2 zile pot sa ma simt iar ca un copil tont care vrea sa fie rasfatat.
Peace, guys;)

Look at you, and then bark...

Ok...vineri seara-aproximativ liniste;
Vineri noaptea-not so much;
Sambata dimineata-chinul continua...
Si nu, nu ma refer la oamenii petrecareti din bloc, sau certuri si divorturi inopinate, ci la un caracter animalic care imi mananca sufletul din apartamentul de langa.
As fi foarte blanda cu acest animal, daca ar fi fost un dulau de 1 pe 2m, un doberman, ciobanesc german, pitbull, labrador, husky sau oricare altul care seamana a caine...dar cand e vorba de o imitatie ieftina de patruped de 10-20 de cm, care are o gura mai mare ca o pisica Chesire, atunci am o problema.
Pentru mine asta e una din engimele vietii : de ce, pentru numele lui Dumnezeu ai vrea un astfel de caine in casa? Sunt inestetici, cu niste plamani imensi, si cu un latrat pitigaiat, care seamana cu tipetele prizonierilor torturati din Evul Mediu.
Cainii de meserie ar trebui sa protejeze stapanul...nu sa le dea atacatorilor posibilitatea de a calca pe ei. Si, anyway, chiar daca nu il tii pentru protectie, ci doar pentru joaca si dormit cu el in pat, or whatever, parerea mea e ca ar trebui sa ai pe ce pune mana si nu sa il cuprinzi cu mana.
Daca as vrea asa ceva , mi-as lua o pisica: aceleasi dimensiuni, dar mult mai calma si calculata decat un zvapaiat pe care ai putea calca din greseala, in toata agitatia lui.
Nu stiu daca voi aveti un asemenea caine, sau indragiti asemenea caini, dar eu prefer de un milion de ori ca un caine adevarat sa imi sparga paharele si sa imi darame mobila , decat o creatura subdezvoltata, venita parca din ultimul cerc al iadului.
Hakuna Matata, guys...week-end placut.
Peace;)

The end of an era

Nu stiu cati dintre voi s-au uitat sau se uita la Friends, dar cei care stiu isi aduc aminte ca dupa ce Rachel si Monica au stat 5 ani impreuna in casa, a venit un moment in care Rachel trebuia sa se mute, ca sa vina Chandler sa locuiasca cu Monica....si e o replica de genu' :"It's the end of an era", care se potriveste perfect situatiei curente.
Pentru mine prietenii sunt un factor crucial in viata mea, asa ca atunci cand vorbesc de un prieten nu tratez subiectul usor, ci cu un curaj brut. Prieteniile pe care mi le-am facut de-a lungul anilor nu sunt invelite in sticla subtire ci sunt protejate de cel mai solid material.

"Happy is the house that shelters a friend!"---din pacate, nu mai e asa.

Cred ca multi v-ai trezit dimineata cu un sentiment de lipsa , de gol...ceva nu era acolo unde trebuia sa fie. Mie imi lipseste o persoana geniala , care in decursul a 4 ani a devenit prietena mea cea mai buna. Am venit impreuna la Cluj si pentru 5 luni totul a fost perfect.

Visul frumos s-a terminat, poate ne-am distrat prea mult si nu ne-am gandit niciodata ca o sa vina un moment in care totul se va termina brusc.

Nu dau vina pe nimeni, poate doar pe viata asta care trebuie sa contrabalanseze momentele fericite cu unele de singuratate si dor. Roxi a plecat...nu stiu pentru cat timp, important e ca nu vreau sa intru in detalii aici. Nu vreau sa am regrete, desi poate in coltul mintii mele poate puteam face ceva ca sa intorc situatia. Uneori se intampla niste chestii neprevazute care nu tin de nimeni, si pentru a le scoate la capat trebuie sa te distantezi de ce aveai pana acum si sa pornesti pe alte drumuri. Viata e de cacat si iti trebuie multe incercari nereusite ca sa ajungi intr-un final sa reusesti.

M-am mutat luni seara intr-o garsoniera, singura...cole' a plecat duminica. Sincer, nu stiu cum o sa fie fara ea, cert e ca deja imi e un dor fenomenal de nebuna. Am stat si la Valcea singura si era foarte ok, dar acum 5 luni cu nebuna in casa si-au pus amprenta rau de tot pe mine. S-a terminat cu pistoalele, sau darts pe tabla cu Digimom, cu sampania si pizza de la miezul noptii , cu plimbarile regulate prin Polus Center, filmele de la cinema, cheltuieli de milioane pe mancare:)))sau berea aproape nelipsita din frigider, culmea improvizata dintr-un prelungitor in mijlocul holului, si reprizele de spionat, filmuletele de langa brad in care recitam scenarii despre invadarea lumii de roboti:))) si cate si mai cate nebunii ...

Clujul a ramas in pana de un om frumos cu o inima cat cerul de mare, iar eu am ramas fara prietena mea cea mai buna. Tot ce vreau e sa fie fericita, si poate cine stie...o sa vina un timp cand se va intoarce aici, ca va fi peste cateva luni sau ani, nu se stie.
Cole', te iubesc si ai grija de tine. Orice ai face si oriunde te-ar duce viata sa nu uiti de tembela ta din Cluj:*:*I'll be seein' ya[oth style:))].
Hakuna Matata, guys...
Peace;)