Frak adulthood

Poate cateodata fac blogul prea subiectiv, dar pana la urma pentru asta sunt blogurile, nu? Jurnale online incare sa iti spui pasurile si doleantele.
S-au intamplat destule in ultima luna...

Am schimbat si eu prefixul, am ajuns la 2 decenii de viata. Ce e ciudat[sau nu] e faptul ca a doua zi m-am comportat ca un copil de 10 ani. Am facut baie in Olt, am sarit de pe damburi de pamant [cred ca mi-am fisurat o coasta], mi-am luxat glezna la tenis de picior s.a.m.d.
Poate in scris, am facut 20 de ani, dar in realitatea nu m-am schimbat cu nimic. Acelasi copil obsedat de tampenii am ramas si vreau sa profit cat mai am ocazia. Nu am regrete, m-am asigurat de asta de fiecare data...
Vacanta mea de Paste a fost o insiruire de zeci de ore de tenis de picior si fotbal, petreceri, gratare in padure, plimbari prin garle si sarituri cu bicicleta...

Nu mai vroiam sa ma intorc la Cluj, dar oricat de mult as vrea sa raman prinsa in mirajul trecutului, exista anumiti factori externi care ma fac sa revin la viata plictisitoare de facultate.
Unde esti tu vara, si de ce nu vii mai repede?

Am incercat in ultima luna sa imi caut ceva de "munca" [sau mai bine zis, modalitati de a face bani rapid]...am trecut prin toate de la poker si pariuri online, la conturi platite pe fanbox sau investitul in bursa de valori a tarii...

Am renuntat la toate si m-am multumit cu modul in care imi veneau si pana atunci banii---> cardul cu bani de la mama si de la tata=)))...macar pana se iveste o ocazie mai buna.

Poate singurul lucru "de oameni mari" care a venit o data cu varsta a fost criza de nervi bazata pe plata facturilor. M-am intors de la Valcea sa scot din cutia postala facturi in valoarea de 2 milioane [numai pt. gaz, lumina si net] plus cheltuielile de bloc si chiria. Deja innebunesc, nu mai vreau sa ii storc pe ai mei de bani, dar in acelasi timp e cea mai usoara si mai accesibila solutie. Nu e ca si cand m-ar lasa ei de capul meu si mi-ar zice: "Nu mai vezi o boaba de la noi, descurca-te singura!" Asta clar nu o sa se intample niciodata, nici daca as vrea eu sa ma pun pe picioarele mele. Li se face mila de fiica lor ratacitoare prin Ardeal si ii mai pun niste bani pe card.:))
Le-am promis ca ii trimit in Tenerife in vacanta intr-o zi, iar toate costurile o sa fie platite din salariul meu. Macar atat sa fac si unicul lor copil:)))

In weekendul asta iar nu prea am facut nani nani, din cauza unul serial. Battlestar Gallactica, anyone?:)) Merita vazut, va asigur, nu e doar o alta serie sci-fi, e foarte inteligent realizat, doar am pierdut 65 de ore de somn din cauza lui:)))Battlestar e cel de-al 120-lea serial vazut cap coada de catre subsemnata. La mai mare:D

Anyway, ieri am plecat si eu din Cluj si am mers cu o colega la un festival langa Zalau, intr-o localitate aflata in inima muntelui, unde doar o scena singuratica pazeste locul cand nu e festivalul.Am mai explorat si eu pamantuirle patriei si sper sa o mai fac pe viitor.Mi-am cumparat fluier, iar aseara am tinut un concert special la minunatul instrument plus chitara, in intimitatea garsonierei mele, un moment atat de emotionant incat si pasarele au inceput sa cante in paralel cu mine=))) Sper sa nu mi se intample ceva in viitorul apropiat de la injuraturile si blestemele vecinilor:))Oh well, tough luck!

Ultimul lucru de care vreau sa amintesc e unul total obiectiv [oarecum], si anume Eurovisionul, care va incepe pe 10 mai cu prima semifinala. Ma uit la spectacolul asta de cand ma stiu, si o sa ma uit si acum, dar asa melodii nu cred ca au mai existat in vreo editie, 99% din ele sunt bataie de joc. Oare ce dracu a fost in capul oamenilor anul asta nu stiu, i-o fi lovit ideea cu sfarsitul lumii in lobul frontal si au zis ca ar merita o sansa si cei mai netalentati cantaresti cu cele mai cliseistice piese.[aici includ si a noastra tara, fara doar si poate].
Go UK, atat am de zis, chiar daca nici melodia celor de la Blue nu e extraordinara, macar baietii astia au o istorie in spate, si au fost idolii mei odata, pe vremuri.

That's all for now;
Hakuna Matata, guys!
Peace;)

Still kicking

Lume, lume...wazzup?:D
Ma simt foarte bine, nici eu nu stiu de ce...dar la mai mare:))
In sfarsit s-a reunit si Rafiki, ma rog aproape, deoarece 2 membre nu au reusit sa ajunga din motive obiective. O sa mai fie momenete, poate de Pasti cine stie, se completeaza gasca.
O fost un week-end atat di fain:))Mancare si bautura de 2 milioane jumate, oameni geniali si multa distractie.
Dupa ce am ajuns la Valcea de miercuri am fost la tara 2 zile sa stau si cu ai mei; m-a apucat vrednicia prin gradina deoarece sedentarismul meu de la Cluj isi infipsese destul de adanc ghearele in aura mea de copil zbuciumat si plin de idei traznite. Asa ca mi-am facut damblalele pe la tara pana sa plec sambata dimineata la Valcea, sa ma intalnesc cu nebunele pentru cumparaturi. Traseul a fost dupa cum urmeaza:)):
M-am intalnit cu Button in centru , am plecat la Criss sa colectam banii de la fetele care nu puteau ajunge la cumparaturi, am mers la Kaufland unde ne-am intalnit cu Sorina si am inceput sa umplem cosul. Intre timp a venit si Theo cu eterna buna ei dispozitie si am reusit sa depasim bugetul cu 400 de mii , dar nu-i problema. Ar fi fost culmea sa lasam chestii pe acolo, asa ca ne-am indurat si le-am luat pe toate.:))
Am asteptat-o apoi pe Mada sa vina cu masina in parcare, si am pornit spre Mihaesti la cole' acasa. Ne-am dumirit intr-un final pe unde sa mergem si am ajuns intregi la locul cu pricina.
Roxi ne astepta deja cu gratarul pornit si peste vreo ora ne-am apucat de mancare.Intre timp a ajuns si Criss exact la tanc cand se facuse si carnea:))
Am mancat si am baut [eu una o dadeam ba cu vodca, ba cu bere, ba cu vin, ca asa e frumos:)))]
Am plecat apoi in turma pe deal, in spatele spitalului de la Mihaesti unde am jucat carti si alte jocuri demente propuse de Mada:)). Ne-am urcat prin copaci, am facut poze si am incaierat cainii pe acolo:D.
Pe seara Mada, Button si Sorina au plecat. Au dus-o pe Sorina la Babeni si apoi s-au dus la Valcea.Am ramas eu cu cole', cu Criss si cu Theo...prea multe detalii nu mai stiu sa va spun , ca in capsorul meu e o ceata totala. Nici nu stiu cand m-am proptit in canapea pe la miezul noptii, loc unde am adormit ca butoiul pana dimineata. Exista zvonuri ca as fi inceput sa le strig pe fete prin casa sau sa incerc sa le sperii inainte sa ma culc, dar astea sunt doar cuvintele dragelor mele prietene:)))Nu recunosc nimic.
M-am trezit a doua zi cu o bucata de albastru in fata[patura, desigur:))], m-am ridicat speriata in fund si ma uitam la o curca fara creier in jur, incercadn sa imi dau seama unde sunt. Mi-am dat intr-un final seama ca eram pe canapea, si dardaiam de frig. Fetele, ca sa nu mai trezeasca animalul si sa intinda canapeaua, s-au culcat toate trei in patul lu' cole'. M-a bufnit un ras cand le-am vazut una peste alta, dar si mai frumos a fost momentul cand ieseau una cate una din camera, care de care mai mahmura si deprivata de somn:)))
Am plecat apoi cu Roxi pana la o statie de autobuz ce se afla la cativa km buni de casa, deoarece duminica sunt foarte rare cursele spre Valcea. Eu la 12 aveam autocar spre Cluj, asa ca am ajuns in oras pe la 11 fara un sfert. Eram atat de trotinata, mergem pe 3 carari si vedeam in 5, dar eu ma duceam la Cluj:))) a venit si Mada, ne-am luat biletele si ne-am luat ramas bun de la Valcea,cel putin pana la Paste.
Hakuna Matata , guys..si sa gasiti, macar din cand momente in care sa va sarbatoriti prietenii, altfel se scurge timpul pe langa voi si o sa regretati cumplit mai tarziu. Sa aveti o saptamana geniala:D
Peace;)

Tired of sleeping

[cascare prelungita]...Mda, a fost o noapte mult prea lunga. N-am inchis un ochi de aproape 30 de ore, si am facut ce faceam de atatea ori la Valcea: stateam pana rasarea soarele.
Nu stiu daca ati experimentat asta pe pielea voastra, dar in jur de ora 11- 12 noaptea ma apuca un somn din ala teribil, de nu mai pot tine ochii deschisi, insa daca ma fortez putin si trec de pragul asta, dupa ora 1 incolo sunt ca marmota dupa o vizita la Starbucks.
Nu am stare deloc, imi trece tot somnul, incep sa dau ture prin casa, ies afara pe balcon in maieu si pantaloni scurti si stau pana imi ingheata curul:)) Apoi ma duc in bucatarie imi fac o cafea in primele 2 ore din a doua zi, bag in mine pe rupte si apoi caut posturi de radio pe iTunes; imi introduc castile in urechi cu volumul la maxim si citesc ficuri pana dimineata, cu pauze ocazionale de serial:D.
Cam asa se desfasoara o noapte a la moi...bufnita cu acte in regula, dar cu controlul psihologic foarte in urma. De ce sa dorm cand pot face o mie de alte chestii in schimb, in intimitatea casei mele:))[ok, asta a sunat ciudat].
Ieri am facut mancare [yes, shocker, I know] si pe aragaz si in cuptor:)) iar seara am trantit o tava de cornulete cu gem. Acum nu pot sa ma laud chiar din prima ca mi-au iesit subsemnatele, pentru ca le-am uitat putin mai mult in cuptor, iar azi dimineata pe la 4-5 ma chinuiam sa separ partea de deasupra cu gemul de partea facuta scrum:))))Pana la urma jumatate e mai bine decat nimic.:D
Azi am planuri mari ...o sa stau cam o ora, doua in cada, ca deja mi-am facut un obicei din asta, o sa ma prostesc din nou cateva ore la chitara, incropind creatii proprii si personale si cred ca o sa ma duc peste strada sa iau paine, asta in cel mai fericit caz:))
Hakuna Matata, guys
Peace;)

Earth Hour

Azi de la ora 20:30 tot mapamondul stinge luminile pentru o ora.
Sincer, mi se pare un proiect foarte indraznet, dar care anul trecut a determinat 1 miliard de oamenii sa opresca electricitatea pentru 60 de minute.
Diseara o sa ma urc pe bloc, sau raman la etajul 10 daca nu pot sa deschid trapa de la acoperis:))) si o sa ma uit cum intra Clujul in bezna.
Ne mai trebuie si astfel de perioade de reapaus, ca sa realizam ca toate resursele au limitele lor , iar odata si odata o sa ramanem in bezna de tot.
Eu ma bag...voi va bagati?:D
Hakuna Matata, guys.
Peace;)

The world spins madly on

Mi-e dor sa incep o postare cu o chestie total idioata si lipsita de sens....asa ca here we go:

Numele aragazului meu e Gina, de unde si pana unde nu am idee. Poate o chema Gina pe producatoare, sau poate la origini aragazurile aveau organe genitale feminine, nu ca acum ar avea masculine, pentru ca imi dau seama ca in urma unui accident nefericit au ramas fara ambele. De atunci aragazurile nu mai au organe genitale:parerea mea=)))
Bun, acum ca mi-am spus ce ma macina, sa continui cu lucruri la fel de lipsite de sens, dar care in capul meu si-l regasesc.
Am un nou Joe [stiti voi paianjenul ala mare, care obisnuia sa aibe resedinta in cada mea de la valcea] , iar acest Joe e mai enervant la precedentul. Am impresia ca din el ies mai multi Joe si isi incep invazia totala asupra garsonierei mele. Desigur nu e asa, dar pt mine paiajenul represinta o creatura fara cap si fara coada, care isi balangane picioarele scheletice prin fata noastra, inducand o stare de frica profunda, care poate duce mai tarziu la panica in adevaratul sens al cuvantului.

Am inceput sa scriu mai mult, pasiune pe care am cam neglijat-o in ultimele luni...and I think I got my mojo back:D. Atunci cand mazgalesc [sau tastez, ma rog] cuvinte si creez scenarii simt ca pot fi in controlul fiecarui lucru care se va intampla, si asta imi da o stare de bine cum nu va imaginati.
Saptamana asta am mers pe jos cam vreo 30 de km in 2 zile. Mi-am umplut ghiozdanul cu provizii, mi-am incarcat mp3-ul si am pornit in excursie pentru a explora imprejurimile Clujului. Cand ma apuca, ma apuca bine:))). Am ajuns seara acasa in ultimul hal, schiopatand de la bataturi si rani deschise, pana si cizmelor mele de "armata" li s-a dezumflat talpa=)))). In sfarsit am facut si eu ceva pe baza unei porniri de moment, cee ce nu mai facusem de ceva timp, si a fost bestial, bine mai putin partea cu bataturile:D.
Iar ca o ultima stire , ma apuc sa creez benzi desenate:)))...Vorbesc serios.

Peste cateva zile o sa vin la Valcea, si sincer deja numar orele. M-a plesnit un dor nebun de tot, de-abia astept sa ii vad pe ai mei, pe Rex si Nero, pe Olly si Maxine, pe Coco, gainusa mea cuminte si foarte batrana[9 ani:D]. O sa ma reintalnesc cu prietenii mei vechi din copilarie, si o sa o ardem numai de prostii ca intotdeauna:)), dar punctul culminant al vizitei mele va fi reuniunea Rafiki si gratarul acasa la cole'. O sa fie o zi perfecta care sper sa imi reincarce bateriile, care de vreo luna au ramas de tot fara energie.

Ah yes, and the 80's still kick ass:D
Hakuna Matata, guys.
Peace;)

I'm not crazy, I'm just human

Mi-am adus aminte acum cateva zile ca in copilarie eu aveam un prieten imaginar...
NU glumesc, chiar aveam si tot ceea ce faceam trebuia sa fie aprobat si discutat cu el; poate de acolo mi-am capatat timiditatea...
Nu mai stiu cati ani aveam , parca 7-8 oricum undeva pe vremea inceputurile mele educationale:))), dar din cate imi amintesc era cu mine si la gradinita.
Cred ca il chema Cip, nu pot sa imi aduc aminte exact. Parca il vedeam in umbra mea, cum statea el acolo si observa tot, iar cand mai faceam vreo prostie si se rastea mami la mine, cautam confortul lui Cip.
Desigur, mintea se dezvolta si cu timpul nu mai crede in asa ceva , dar asta nu insemna ca nu simteam un gol imens cativa ani mai tarziu. Aveam o groaza de prieteni buni dar Cip era plasa mea de siguranta...Nu vroiam inca sa cresc, nici acum nu vreau sa cresc.
De ce as vrea sa am parte de oameni fara nici un fel de principii , sau de studii superioare pe care le faci numai ca sa intri in rand cu lumea, sau cu un serviciu de cacat cu sefii care tipa la tine, sau cu un sot caruia nu ii pasa decat de el, de niste copii rasfatati pe care nu ii poti controla si de o moarte trista, fara nimeni langa tine.
Asta ar fi unul dintre scenariile sumbre. Nu am ales niciodata sa cred asta si mi-am creat o imagine proprie a lumii care ma inconjura, in care eram tot timpul vesela, in care nimic nu imi facea rau si, facand asta am uitat ca viata are mult mai multe straturi si ca trebuie sa treci prin toate ca sa ajungi sa fii impacat si multumit cu tine.
Mi-e dor de Cip...mi-e dor de vremurile alea in care ma simteam in siguranta in care primeam totul cu bratele deschise si nu imi era frica pentru ca stiam ca nu e dracul atat de negru si ca daca alegi sa crezi ca o sa ai parte numai de bucurii atunci asa va fi.
Mai e o luna si cateva zile si fac 20 de ani, mi se pare ireal , am impresia ca totul e pus in balanta si totul depinde de mine sa decid in care parte o sa o inclin.
Pana atunci nu renunt la hakuna matata si nu renunt la voi, oameni geniali, aia putini care sunteti...voi sunteti singurii care contati, restul sunt irelevanti.
In alta ordine de idei, am un vizitator weekend-ul asta, a veni mami si acum o sa ma duc sa o plimb prin oras. Oricat as vrea eu sa neg, e nasol sa stau singura, si pentru 2 zile pot sa ma simt iar ca un copil tont care vrea sa fie rasfatat.
Peace, guys;)

Look at you, and then bark...

Ok...vineri seara-aproximativ liniste;
Vineri noaptea-not so much;
Sambata dimineata-chinul continua...
Si nu, nu ma refer la oamenii petrecareti din bloc, sau certuri si divorturi inopinate, ci la un caracter animalic care imi mananca sufletul din apartamentul de langa.
As fi foarte blanda cu acest animal, daca ar fi fost un dulau de 1 pe 2m, un doberman, ciobanesc german, pitbull, labrador, husky sau oricare altul care seamana a caine...dar cand e vorba de o imitatie ieftina de patruped de 10-20 de cm, care are o gura mai mare ca o pisica Chesire, atunci am o problema.
Pentru mine asta e una din engimele vietii : de ce, pentru numele lui Dumnezeu ai vrea un astfel de caine in casa? Sunt inestetici, cu niste plamani imensi, si cu un latrat pitigaiat, care seamana cu tipetele prizonierilor torturati din Evul Mediu.
Cainii de meserie ar trebui sa protejeze stapanul...nu sa le dea atacatorilor posibilitatea de a calca pe ei. Si, anyway, chiar daca nu il tii pentru protectie, ci doar pentru joaca si dormit cu el in pat, or whatever, parerea mea e ca ar trebui sa ai pe ce pune mana si nu sa il cuprinzi cu mana.
Daca as vrea asa ceva , mi-as lua o pisica: aceleasi dimensiuni, dar mult mai calma si calculata decat un zvapaiat pe care ai putea calca din greseala, in toata agitatia lui.
Nu stiu daca voi aveti un asemenea caine, sau indragiti asemenea caini, dar eu prefer de un milion de ori ca un caine adevarat sa imi sparga paharele si sa imi darame mobila , decat o creatura subdezvoltata, venita parca din ultimul cerc al iadului.
Hakuna Matata, guys...week-end placut.
Peace;)