Look at you, and then bark...

Ok...vineri seara-aproximativ liniste;
Vineri noaptea-not so much;
Sambata dimineata-chinul continua...
Si nu, nu ma refer la oamenii petrecareti din bloc, sau certuri si divorturi inopinate, ci la un caracter animalic care imi mananca sufletul din apartamentul de langa.
As fi foarte blanda cu acest animal, daca ar fi fost un dulau de 1 pe 2m, un doberman, ciobanesc german, pitbull, labrador, husky sau oricare altul care seamana a caine...dar cand e vorba de o imitatie ieftina de patruped de 10-20 de cm, care are o gura mai mare ca o pisica Chesire, atunci am o problema.
Pentru mine asta e una din engimele vietii : de ce, pentru numele lui Dumnezeu ai vrea un astfel de caine in casa? Sunt inestetici, cu niste plamani imensi, si cu un latrat pitigaiat, care seamana cu tipetele prizonierilor torturati din Evul Mediu.
Cainii de meserie ar trebui sa protejeze stapanul...nu sa le dea atacatorilor posibilitatea de a calca pe ei. Si, anyway, chiar daca nu il tii pentru protectie, ci doar pentru joaca si dormit cu el in pat, or whatever, parerea mea e ca ar trebui sa ai pe ce pune mana si nu sa il cuprinzi cu mana.
Daca as vrea asa ceva , mi-as lua o pisica: aceleasi dimensiuni, dar mult mai calma si calculata decat un zvapaiat pe care ai putea calca din greseala, in toata agitatia lui.
Nu stiu daca voi aveti un asemenea caine, sau indragiti asemenea caini, dar eu prefer de un milion de ori ca un caine adevarat sa imi sparga paharele si sa imi darame mobila , decat o creatura subdezvoltata, venita parca din ultimul cerc al iadului.
Hakuna Matata, guys...week-end placut.
Peace;)

The end of an era

Nu stiu cati dintre voi s-au uitat sau se uita la Friends, dar cei care stiu isi aduc aminte ca dupa ce Rachel si Monica au stat 5 ani impreuna in casa, a venit un moment in care Rachel trebuia sa se mute, ca sa vina Chandler sa locuiasca cu Monica....si e o replica de genu' :"It's the end of an era", care se potriveste perfect situatiei curente.
Pentru mine prietenii sunt un factor crucial in viata mea, asa ca atunci cand vorbesc de un prieten nu tratez subiectul usor, ci cu un curaj brut. Prieteniile pe care mi le-am facut de-a lungul anilor nu sunt invelite in sticla subtire ci sunt protejate de cel mai solid material.

"Happy is the house that shelters a friend!"---din pacate, nu mai e asa.

Cred ca multi v-ai trezit dimineata cu un sentiment de lipsa , de gol...ceva nu era acolo unde trebuia sa fie. Mie imi lipseste o persoana geniala , care in decursul a 4 ani a devenit prietena mea cea mai buna. Am venit impreuna la Cluj si pentru 5 luni totul a fost perfect.

Visul frumos s-a terminat, poate ne-am distrat prea mult si nu ne-am gandit niciodata ca o sa vina un moment in care totul se va termina brusc.

Nu dau vina pe nimeni, poate doar pe viata asta care trebuie sa contrabalanseze momentele fericite cu unele de singuratate si dor. Roxi a plecat...nu stiu pentru cat timp, important e ca nu vreau sa intru in detalii aici. Nu vreau sa am regrete, desi poate in coltul mintii mele poate puteam face ceva ca sa intorc situatia. Uneori se intampla niste chestii neprevazute care nu tin de nimeni, si pentru a le scoate la capat trebuie sa te distantezi de ce aveai pana acum si sa pornesti pe alte drumuri. Viata e de cacat si iti trebuie multe incercari nereusite ca sa ajungi intr-un final sa reusesti.

M-am mutat luni seara intr-o garsoniera, singura...cole' a plecat duminica. Sincer, nu stiu cum o sa fie fara ea, cert e ca deja imi e un dor fenomenal de nebuna. Am stat si la Valcea singura si era foarte ok, dar acum 5 luni cu nebuna in casa si-au pus amprenta rau de tot pe mine. S-a terminat cu pistoalele, sau darts pe tabla cu Digimom, cu sampania si pizza de la miezul noptii , cu plimbarile regulate prin Polus Center, filmele de la cinema, cheltuieli de milioane pe mancare:)))sau berea aproape nelipsita din frigider, culmea improvizata dintr-un prelungitor in mijlocul holului, si reprizele de spionat, filmuletele de langa brad in care recitam scenarii despre invadarea lumii de roboti:))) si cate si mai cate nebunii ...

Clujul a ramas in pana de un om frumos cu o inima cat cerul de mare, iar eu am ramas fara prietena mea cea mai buna. Tot ce vreau e sa fie fericita, si poate cine stie...o sa vina un timp cand se va intoarce aici, ca va fi peste cateva luni sau ani, nu se stie.
Cole', te iubesc si ai grija de tine. Orice ai face si oriunde te-ar duce viata sa nu uiti de tembela ta din Cluj:*:*I'll be seein' ya[oth style:))].
Hakuna Matata, guys...
Peace;)

I'm ok [ochiei]:D

Nu am mai postat nimic in ultima perioada, din diferite considerente.
Prietenii mei apropiati stiu ca am trecut printr-o faza ingrozitor de proasta, drept pentru care acum culeg ponoasele.Am simtit stari cu care cu am mai avut de a face niciodata, si care mi-au afectat intr-o anumita masura toate perceptiile dupa care m-am ghidat o viata intreaga. Am aflat ca ca am multe slabiciuni, ca nu pot incerca sa fiu perfecta in multe situatii pentru ca imi fac singura rau si ca fiecare om are momente de cadere psihica in care crede ca el e de vina pentru tot ce se intampla in jurul lui si ca nu merita sa fie ajutat...Au fost zile in care nu ma ridicam din pat, mai mult chiar ma bagam cu totul sub plapuma, luam laptopul si ascultam melodii atat de depresive incat acum cand ma gandesc la ele imi vine sa imi bag unghia in gat...

Poate trebuia sa simt si toate astea la un moment dat, sa ma faca sa realizez ca uneori viata e de cacat si ajunge sa te doboare cand te astepti mai putin.
Slava Domnului ca am trecut peste toate astea si acum ma pot concentra din nou la lucrurile care imi dau mie satisfactie si pe care, realizandu-le pot sa aduc zambete si pe fetele altora.
Eu asta sunt, o persoana zglobie, cu zambetul pe buze, extrem de sarcastica care incearca sa acopere latura nefericita a lumii in care traim. Poate cei ca mine sunt considerati niste specimene, crezand ca prin faptul ca luam totul ca o joaca putem da impresia ca viata e usoara si frumoasa, dar asta suntem si asta e rolul nostru si pentru asta nu ar trebui sa fim judecati sau numiti superficiali si irealisti. Dimpotriva, sunt foarte realista dar asta nu inseamna ca trebuie sa o arat, ca trebuie sa construiesc o baza pe seama asta....pur si simplu aleg sa ignor instanta asta si sa ma concentrez pe lucrurile care imi dau mie satisfactie sufleteasca si de asemenea, celor din jurul meu.

Sunt fel si fel de oameni pe lumea asta, fiecare avand trasaturi definitorii, si fiecare ar trebui inteles asa cum e, fara a incerca sa il schimbi. Nu trebuie sa judeci si nu trebuie sa critici doar pentru ca exista diferenta aia care traseaza limita dintre tu si el/ea.
Fiecare traieste asa cum vrea si asa cum crede, nu exista nicio regula nicaieri care sa spuna ca trebuie sa facem cuiva pe plac, ca trebuie sa ne luam dupa modul de viata al altcuiva ...
Suntem diferiti si ar trebui sa fim mandri de asta, asa ca eu nu o sa ma schimb, chiar daca am realizat pe propria piele ca si o persoana extrem de fericita poaate avea momente de depresie, si careia i se pare ca se sfarseste totul intr-un anumit moment.
Nu e asa deloc, te aduni si treci peste...daca nu prin vointa, atunci prin dorinta de a-ti demonstra tie ca nu o sa te schimbi asa usor si ca vei ramane cine ai fost pana acum indiferent de ce trairi daunatoare ai parte intr-un anumit punct al vietii.

Asa ca eu sunt aceeasi persoana care am fost pana acum si o duc chiar bine:))Urmatorul meu obiectiv e sa imi fac un post de radio, si sa continui sa le ascult pe cele coreene pe care mi s-a pus pata...sau un podcast, si ala mi-ar place:D
Anyway...fiti fericiti ca de cacaturi nu o sa scapam niciodata, dar daca sunteti oameni cu un serios chef de viata nu o sa le bagati in seama:)))
Hakuna Matata, guys.
Peace;)

Drastic measures

Sunt nervoasa, ma simt ciudat numai zicand asta, pentru ca de cate ori am trait si experienta asta nu am vociferat-o. Ma simt vinovata ca sunt nervoasa....mda cred ca am probleme grave:)))
Nici acum nu pot fi serioasa. Am atatea ganduri ascunse adanc in subconstient si ma tin la ele cu furca sa nu evadeze, deoarece imi e frica ca as putea determina oamenii sa isi schimbe parerea despre mine. M-am straduit toata viata sa imi construiesc o personalitate pe gustul celorlalti, ca poate am uitat sa tin cont de lucrurile care imi dau mie starea de bine si de pace. Pentru ce te chinui atat sa nu superi oamenii?De ce de 20 de ani ei sunt mai importanti decat tine, iar tu ajungi mereu pe ultimul loc. Nicio fapta buna nu scapa nepedepsita, nu?
Chestia e, ca facand asta te pierzi de tot, nu mai ai initiativa, curaj sa incerci lucruri si lasi strainii sa iti controleze viata.
NU zic ca atitudinea mea mi-a adus numai nefericiri, din contra m-a ajutat sa imi creezi legaturi stranse cu oameni geniali, care o sa imi fie prieteni toata viata. Dar asta nu inseamna ca nu am suferit niciodata...au fost destule momente in viata asta cand m-am simtit ca un nimic, din cauza unora care se cred importanti cand chiar nu au de ce. Stateam si ma uitam la ei, la aerul de superioritate pe care il emanau. De ce ar fi ei mai importanti ca mine, sau de ce iti intorc unii spatele cand tu nu ai facut nimic sa meriti asta.
Cateodata...life sucks...hard...si nu iti mai ramane nimic de facut decat sa inghiti si sa mergi mai departe. Dar nu e totul asa usor, sa uiti, sa nu te mai gandesti...
Asa ca te adormi cu gandul tot la ei, si nu la tine.
Nici in somn nu poti renunta, te macina , te determina sa iti faci inima rea, iar pana la urma ajungi la stupida concluzie ca tot tu esti de vina.
Da, oameni buni, mai sunt si creaturi din astea pe pamant, iar eu sunt clar una dintre ele:)). Recurg la sarcasm si la glume ca sa ascund ceea ce simt cu adevarat si ajung sa rad de tot ceea ce simt ca m-ar putea face sa sufar. Nu stiu daca e cea mai buna metoda, dar e singura pe care o stiu, si pe care o exersez de atata timp.'
Oamenii asteapta multe de la tine, asteapta sa fii trist, asteapta sa fii vesel, asteapta sa-i binedispui, sa le spui o gluma, sa faci un comentariu sarcastic, asteapta o frantura din ceea ce ei nu au.
Nu mai conteaza nimic, trebuie sa te pliezi dupa noile cerinte. Daca nu esti frumos trebuie sa fii inteligent si invers, daca nu esti talentat trebuie sa fii inventiv si viceversa, daca nu ai ceva trebuie sa compensezi cu altceva...
Poate e mai usor sa scriu aici despre astea...nu stiu de ce, pentru ca nu am intentionat sa fac niciodata blogul asta atat de personal, dar se pare ca e singurul loc unde pot spune ce simt cu adevarat:P.


In urmatorul paragraf o sa ma contrazic singura, si nu stiu de ce. poate sa mai usurez tonul grav din ceea ce am scris pana acum.

Uneori exagerez cu cantitatea de ironii pe care le scot pe gura dar asta e singurul lucru pe care nu il pot schimba la mine, niciodata. Au trecut atatia oameni prin viata mea, care intelegeau perfect ceea ce faceam si spuneam, dar au fost si atatia care, sa zicem, nu erau pe aceeasi lungime de unda cu mine. Nu am stat niciodata, insa sa judec oamenii, sa-i descos sau sa ii intreb de ce nu pot intelege ca unele chestii chiar nu sunt atat de serioase, si din cand in cand poti sa mai si glumesti pe seama vietii pe care o traiesti, right? De ce vrei sa complici totul, de ce vrei sa fii sobru si incruntat, de ce vrei sa dai impresia ca tu chiar stii ce e cu toata existenta asta, si ca te straduiesti atat sa ii cauti intelesuri .
Imi trebuie un papagal, si chiar vorbesc foarte serios. Poate daca asa avea o asemenea creatura langa mine care sa imi repete toate “afirmatiile” pe care le fac, ca sa nu le zic nonsensuri sau lucruri care si-au uitat logica normala undeva agatata intr-un copac, cred ca nu m-as mai simti ca si cum sunt singura care intelege modul meu de exprimare.
Ce-i drept , chiar daca ceilalti nu inteleg ce zic, am satisfactia ca in mintea mea onomatopeea "Duh!" e pe repeat:)), iar atunci un zambet tamp imi apare pe fata si ma simt bine, foarte bune:D

De ceva timp ascult incontinuu melodia celor de la 3 Doors Down, "She don't want the world", care a naiba sa fie ea, spune tot ce simt eu in momente ca astea. Yep, ma identific cu o melodie trista, gata cu "The Gummy bear song", sau "The duck song" sau oricare alt cantec idiot fara noima , facut special pentru oamenii mai putin profunzi, ca sa zic asa:))).Am terminat si cu postul asta plin de subiecte, to say the least...si nu imi cer scuze pentru ca l-am scris:D...cine vrea sa accepte, atunci ei sunt cei care conteaza, ceilalti pot sa se duca la peste, din partea mea...Poate ar fi trebuit sa vorbesc cate ceva si despre faptul ca am intrat in sesiune(asa si?:))). Sunt niste examene ca oricare altele , putin mai grele ce-i drept, but who cares?I don't..o sa treaca si astea asa cum trece totul, si la final astea nu o sa te schimbe cu nimic. Bafta si atat:P
Hakuna Matata still rules!
Peace;)

Merry Ho!

Look guys, vine Craciunul! Nu-i asa ca suntem cu totii mai fericiti si mai buni unii cu altii? Raspuns afirmativ pe linie, nu?
Uite ce e...acum 8-10 ani eram cel mai fericit copil de pe lume in apropierea Craciunului, ii scriam "Mosului", asteptam "Mosul", urmaream "Mosul", adormeam urmarindu-l pe "Mos", ma ofticam dimineata cand ma trezeam la 5 pentru ca ma luase somnul, dadeam fuga la cadouri, imi sticleau ochii de bucurie. Doua-trei ore nu ma dezlipeam de ele, apoi mergeam si ma laudam la rude cu ce imi adusese "Mosul".
Atunci era Craciun, acum e doar o imitatie nereusita a unei sarbatori ce isi pierde in fiecare an putin cate putin din magie.

Desigur asta nu e un motiv sa neglijam ziua de 25 decembrie, dar deja toate pregatirile astea asidue pentru o singura zi din an, incep sa ma cam enerveze. Nu mai bine mergem la hipermarket si luam niste sarmale gata facute, niste cozonac sau salata de "bou", prajituri si chestii care reies din anumite intestine ale porcului?

De ce nu putem astepta Craciunul in liniste, fara a mai fi cuprinsi de oboseala zilelor precedente, de certuri cu copii care nu stiu sau nu vor sa ajute, de certuri cu rudele care ti-au acaparat mixerul tocmai cand ai mai multa nevoie de el, sau cu pisicile care iti rastoarna paharele si farfuriile, dupa ce s-au strecurat printre picioarele tale cand te grabeai sa racesti piftiile...
O groaza de timp si nervii ar fi scutiti daca oamenii s-ar pregati de Craciun din timp, si nu cu cateva ore inainte de miezul noptii.
Stiti intrebarea aia care suna asa: "Ce s-a intamplat pe 25 decembrie 1941?".."A fost Craciunul?"....Evident, ma intreb oare cum era sarbatoarea asta acum 40, 50, 120 de ani? Oare existau petarde date la orice ora din zi si din noapte, facand zgomote demne de un bombardament aerian? Oare existau colindatori care asteptau doar bani, sau se multumeau si cu prajituri sau fructe? Oare Mos Craciun chiar a existat, si a murit de inima rea o data cu cretinizarea lumii?
Parca as fi intr-o reclama de la Dr. Oetker:)))


La noapte ma multumesc si cu un mos mai tanar si cu cercel in ureche, hazliu, dragut si bogat, vorba unor domnisoare cunoscute pe vremuri drept Andre:)))
Merry Christmas, guys!Mancati, beti , petreceti, bucurati-va de toate lucrurile care costa bani si daca vreti amintiti-va ca odata , demult, sarbatoarea Craciunului chiar era sacra, Mantuitorul s-a nascut pentru noi toti si, daca lumea ar mai avea vreo sansa, ar fi numai cu ajutorul lui.
Hakuna Matata...
Peace;)

Bucati de ras in franturi de realitate

A venit si vacanta...great[that's sarcasm].
Nu ma mai simt ca un copil idiot care asteapta cu inima larga vacanta de iarna...sunt doar o studenta care vine dupa 6 ore cu autocarul acasa si apoi sta in casa 2 saptamani.
Am 20 de ani, nu mai am pornirile copilaresti de altadata si ceea ce e mai descurajant e faptul ca nu imi lipsesc.
Daca m-ar plati cineva sa stau toata ziua in fata laptopului uitandu-ma la filme si seriale, sau jucand conquiztador, mi-as putea cumpara o insula cu toti banii acumulati:)).
Am ajuns vineri la Valcea, impreuna cu Hik [desigur iar mi-a fost rau 6 ore pe drum:P], iar sambata dimineata am ajuns la tara. Am facut bradul artificial, cuprinsa nu de febra sarbatorilor ci doar de ideea de a intra in rand cu restul lumii, am impodobit si casa pe afara si apoi m-am proptit din nou in fata calculatorului.
Am ajuns intr-un punct in care si curatenia generala mi se pare mai incitanta decat bataile cu zapada sau datul cu sania.Nu stiu daca se resimte lipsa Clujului, loc unde ma simt ca acasa, loc unde pot iesi cate 2-3 ore seara cu Hik sa ne batem cu zapada, unde facem vin fiert dupa miezul noptii, sau unde ne jucam cu pistoalele si ne spionam una pe alta.Doamne ce dor imi e de nebuna:))
Nu pot sa cred ca 3 luni de facultate si-au pus amprenta atat de tare asupra mea, nu vorbesc de personalitate ,ci doar de vechile deprinderi cu vechii prieteni.
Am ajuns la concluzia ca lumea devine mai proasta pe zi ce trece, si sincer nu are rost sa o convingi ca greseste, mai bine te pui in fund si razi...if you can't beat them, join them:)))
Sunt plina de subiecte azi, dar duc lipsa de motivatie sa le explic pe larg, poate in alte postari:P.
Anyway, tocmai am avut o conversatie foarte inteligenta cu Cinca Teodora, aka Gloria Buick Pufulete, aka prietena si colega mea de tembelisme avansate [tot ceea ce vorbim se incadreaza in domeniul "Multe, noi, dar inca amuzante-Un studiu al abundentei de idiotenii "[more or less:))].
Here goes:

Maurice C. HoK: ma duc sa infulec
Maurice C. HoK: )
Gloria T. Buick: mai bine
Gloria T. Buick: )
Gloria T. Buick: pofta buna
Maurice C. HoK: thanks glorius
Maurice C. HoK: )
Gloria T. Buick: you're welcome mauricius
Gloria T. Buick: :))
Maurice C. HoK: that sounds funny))
Gloria T. Buick: :)))isn't it?:)))))
Maurice C. HoK: yep:))|
Gloria T. Buick: :)))))
Maurice C. HoK: nu mi-e foame
Maurice C. HoK: :)
Maurice C. HoK: ma saturai repede
Gloria T. Buick: :)))))hey apple:))))))
Gloria T. Buick: eu am mancare de post acasa
Gloria T. Buick: deci iti dai seama ce foame am in mine k mancarea de post nu ma satura
Gloria T. Buick: )
Gloria T. Buick: ba da fusasi rapida
Maurice C. HoK: nu mancai bre decat putin
Maurice C. HoK: :)))
Maurice C. HoK: ma umflai
Gloria T. Buick: :))))))te facusi cimpoi:))))vb lu bunica sora mii
Maurice C. HoK: :)))))))))))))))))
Gloria T. Buick: :)))))
Gloria T. Buick: si eu trebuie sa ma dusez mi-e lene
Gloria T. Buick: :)))
Maurice C. HoK: ia o cana si varsa-o in cap:))
Maurice C. HoK: :))
Gloria T. Buick: :))vaco:))
Gloria T. Buick: ma duc mai incolo
Gloria T. Buick: :)))
Gloria T. Buick: acum nu am chef
Maurice C. HoK: pacat, acum era momentul oportun))
Gloria T. Buick: :)))))
Maurice C. HoK: poate mai tarziu nu curge cum trebuie
Maurice C. HoK: :)))
Gloria T. Buick: :))))ba da k am cenrala:))
Gloria T. Buick: centrala
Gloria T. Buick:
Maurice C. HoK: asa vezi....te bagi in centrala
Maurice C. HoK: ))
Gloria T. Buick: :))))pai daaaaaa)sa fiu sigura
Gloria T. Buick: ))
Gloria T. Buick: femeieeee am auzit k ti-ai luat tocuri:)))))))
Gloria T. Buick: cizme cu toc))
Maurice C. HoK: ce conectata la curent esti:)))
Gloria T. Buick: :))))))))
Gloria T. Buick: mi-a zis roxanaaaaaaaaa
Gloria T. Buick: cum ai facut?))
Maurice C. HoK: a dat strechia in mine
Maurice C. HoK: )
Maurice C. HoK: ca ma dor picioarele de mor in ele
Maurice C. HoK: :))
Gloria T. Buick: :))
Gloria T. Buick: cat de mare e tocul uimeste-ma
Gloria T. Buick: :))
Maurice C. HoK: nu-i mare femeie,,,dar pt mine e imens
Maurice C. HoK: :))
Gloria T. Buick: :)))))))
Maurice C. HoK: vreo 8-9 cm
Gloria T. Buick: e cat jumatate dintr-un toc de al meu?)
Gloria T. Buick: elimina cat,nu suna bine
Maurice C. HoK: :))
Gloria T. Buick: :)))))))))
Gloria T. Buick: si cum facusi de iti luasi?)
Maurice C. HoK: a dat eleganta in mine
Maurice C. HoK: dar o sa imi iau niste bocanci cand ajung la cluj
Maurice C. HoK: :))|
Maurice C. HoK: mi-am pus gand
Gloria T. Buick: si cu asta stricasi tot
Gloria T. Buick: :))
Maurice C. HoK: pai ho ca nu ii iau peste cizme..
Maurice C. HoK: :))
Gloria T. Buick: :)))))))))
Gloria T. Buick: draga o fata care vrea sa fie eleganta nu isi cumpara bocanci))
Maurice C. HoK: nu stric imaginea cizmelor, stai calma:)))))))))))
Gloria T. Buick: :)))))))))))
Gloria T. Buick: doamne m-ai innebunit tu pe mine
Gloria T. Buick: :)))
Gloria T. Buick: dak ii zici lu button ramane socata de tot
Maurice C. HoK: nu ii mai zic:)))
Maurice C. HoK: :))
Gloria T. Buick: :))rau faci
Maurice C. HoK: nu stiu ce are de se ia de mine:))))
Gloria T. Buick: :))))))
Gloria T. Buick: mancarici
Maurice C. HoK: o sa ii cumpar o crema pt asta)
Gloria T. Buick: :)))))sa fie dinaia cu galbenele k e calmanta
Maurice C. HoK: te iau cu mine ca tu esti experta vad in privinta cremelor pentru mancarici
Maurice C. HoK: :))))))))))
Gloria T. Buick: :))))))))))))))
Gloria T. Buick: pai dak asa scrie pe cutii:))))))
Gloria T. Buick: :))
Gloria T. Buick: bine ce-i drept eu sunt o experta in orice:)))))))))))
Maurice C. HoK: mai ai de lucrat la expertiza ta in modestie:))
Gloria T. Buick: :)))))))))))
Gloria T. Buick: :)))))))))))
Gloria T. Buick: categoric
Gloria T. Buick: murisi?
Maurice C. HoK: invat despre numerele Fibonacci
Maurice C. HoK: :))
Maurice C. HoK: ma apuca
Gloria T. Buick: :O :O ce draku sunt alea?
Gloria T. Buick: :))
Maurice C. HoK: fiecare număr Fibonacci este suma celor două numere Fibonacci anterioare
Maurice C. HoK: :)
Maurice C. HoK: si se incepe de la 0
Maurice C. HoK: gen 0, 1, 1 , 2, 3, 5, 8, 13 si asa mai departe
Maurice C. HoK: :D
Maurice C. HoK: urmatorul e suma celor 2 anterioare
Maurice C. HoK: :))
Gloria T. Buick: daa
Gloria T. Buick: asa si cu ce te ajuta dak stii asta
Gloria T. Buick: mai bine zis la ce iti folosesc nr astea?
Maurice C. HoK: daca vrei sa trimiti un cod, intr-o situatie de viata si de moarte
Maurice C. HoK: :)))))
Maurice C. HoK: le folosesti
Gloria T. Buick: daaaaaa
Gloria T. Buick: o sa ma muste un caine)
Gloria T. Buick: si dak mai apuk iti trimit un sms:))
Gloria T. Buick: cu niste nr:))fibonac
Maurice C. HoK: ))))))))))))))))))
Maurice C. HoK: femeie sunt pe jos"

Hakuna Matata guys. Have a great pre-Christmas week:P
Peace;)

Shoot me baby one more time

Din seria "Scoate-o din sarite pana nu se ineaca" va prezint azi obiceiurile studentelor voastre preferate Hok & Hik pe meleagurile Ardealului in ultima perioada.
Saptamana trecuta a fost presarata de un patriotism excesiv, de multa bautura si de activitati intreprinse de obicei de cei mai mici dintre noi [like pana pe la 10 ani].
Noi le-am facut pe toate. De 1 decembrie am simtit pentru prima data ca sunt romanca, orasul asta chiar se bucura de sarbatoarea asta nationala organizand concerte, defilari si focuri de artificii. A fost frumos si ciudat in acelasi timp pentru cineva venit dintr-un oras mai micut in care singurul lucru notabil de 1 decembrie era depunerea unor coroane de flori la picioarele unei statui dezbracate si ziua ProTv-ului:)))
Ne-am cinstit si noi cu o sticla de vin rosu in oras, desigur. Asa-i frumos, ca niste patrioate ce suntem.
Joi, dar numai partea in care vizibilitatea era inca ridicata datorita luminii de afara, a fost incarcata de plictiseala.:))
Pe seara insa, mi-a venit ideea geniala de a construi un cort:D
Yep, un cort in mijlocul holului- am luat cozile de la matura si de la mop , folosindu-le pe post de piloni de sustinere, si le-am acoperit cu cearsafuri. Stateam ca 2 marmote acolo, de abia incapeam, dar ne simteam foarte ok:)))Dupa mai multe incercari nereusite, am reusit sa il facem mai mare, am luat laptopul si ne-am uitat la un film pana cand a venit Alex pe la noi [8 o'clock]. Am plecat apoi la biliard in apropiere de unde ne-am intors pe la 11 jumate.
Vineri am facut curatenie si apoi am plecat pe la "cumparaturi" fara bani desigur. In capul nostru insa se numesc cumparaturi in ansamblul manifestarilor imaginatiei:)))
Sambata am iesit iar prin oras, iar unul dintre obiectivele principale era achizitionarea unui brad natural. NU s-a putut:))Inca nu sunt brazi in Cluj, mai asteptam putin.
Duminica am fost 2 Mosi Nicolae rataciti, in cautare de cadouri. Eu una cred ca am mers vreo 15 km in ziua aia, plimbandu-ma dintr-o parte a orasului intr-alta timp de circa 6 ore.:)))
Important e ca luni dimineata si la mine si la draga mea Rox venise Mosul:)))
Pe seara am purces catre aeroport, care e la vreo 5-6 km distanta de iesirea din oras.Am baut ce-i drept o cafea in incinta cladirii dar nu prea am zarit avioane, dar am vazut stewardese imbracate in roz:D
Dupa ce ne-am intors , am ramas in centru unde am vazut minunatia de Cluj luminata de sarbatori, l-am ascultat pe Marcel Pavel si am mancat kurtos:D
Azi ne-am cumparat pistoale cu sageti si ne altoim una pe alta ca in vestul salbatic:))Copii cu suflet mare, dar cu minte ioc:D
Hakuna Matata, guys! Have a wonderful week...Haideti cu totii sa mancam vin fiert[nu-i asa Rox:D]
Peace;)